Ocupaţi cu războiul, iată că am trecut cu vederea congresul internaţional al preoţimii "Viaţa şi Familia la începutul noului mileniu creştin". Catolici şi ortodocşi au cerut la Bucureşti "consolidarea valorilor familiale tradiţionale, bazate pe căsătoria legitimă şi pe dragostea dintre bărbat şi femeie". Un cardinal sosit tocmai de la Roma, e.s. Alfonso Trujillo, a tras semnalul de alarmă pe care îl aşteptau de atîta vreme românii normali (cu nevastă, copii şi gospodărie grea): căsătoriile între homosexuali, permise în unele ţări, trebuie eradicate. În aceeaşi săptămînă sosea în România Michael Guest, ambasadorul Statelor Unite, homosexual declarat, trimis la post împreună cu partenerul său Alex (pentru detalii şi mai picante, vă recomand consultarea unei colecţii de tabloide din ultimele două săptămîni). Ambele evenimente au venit şi s-au dus fără prea mare ecou. Dezamăgit chiar, dl Guest a izbucnit la sfîrşitul primei sale conferinţe de presă: "chiar nu mă întreabă nimeni despre orientarea mea sexuală?" Gestul a fost urmat de o relaxare generală printre ziarişti, care, deşi în majoritate cu vederi liberale, aveau senzaţia că o astfel de întrebare ar putea fi luată drept un atac sub centură. Ceea ce, de fapt, se întîmplase deja, în multe dintre articolele de dinaintea instalării. "Ambasadorul Americii, homosexual, soseşte astăzi la Bucureşti" - este doar unul dintre titlurile cu care presa română poate concura la Pulitzer, categoria "Cel de-al treilea Reich". Dincolo de toate, plăcerea de a lovi în cei mai slabi - sau demodaţi, sau recent plecaţi de la putere - era pînă de curînd una dintre ocupaţiile rezervate presei. Intrarea pe teren a bisericii ortodoxe e însă o surpriză, odată ce instituţia ar trebui, teoretic, să emane atîta bunătate încît să ajungă şi la export. În locul ei, şi mai ales în locul unui activism social (extrem de prezent la sectele care