Cînd Adrian Năstase a respins colaborarea cu extremiştii, se părea că PRM va deveni cea mai crîncenă opoziţie a actualului guvern. După ce preşedintele Iliescu a hotărît în sfîrşit că Vadim Tudor nu este un partener de dialog şi l-a tăiat de pe lista invitaţilor la Cotroceni, părea că PRM va boicota orice propunere venită dinspre PSD. Dar chiar în toiul scandalului, parlamentarii PRM şi PSD s-au aliat şi au votat o nouă reglementare pentru restituirea pădurilor confiscate de regimul comunist. În principiu, legea acceptă restituirea acestor proprietăţi, dar în buna tradiţie împămîntenită prevede atîtea excepţii încît ele devin regulă şi restituirea efectivă excepţie. Oamenii puterii manifestă o extraordinară abilitate în negociere: promit şi ameninţă. Deşi structura Parlamentului ar putea să creeze nenumărate blocaje la vot, acest lucru nu prea se întîmplă. Singurele momente în care guvernul teoretic minoritar a avut probleme în Parlament au fost legate de legea prin care Octav Cozmîncă îi poate controla pe primarii opoziţiei. De atunci, cele două opoziţii se ignoră reciproc, fiecare aliindu-se conjunctural cu puterea. Cea mai stabilă alianţă este cea cu UDMR. Ca regulă, PSD votează împreună cu maghiarii legile economice şi în general ceea ce s-ar putea numi legislaţia ordinară a unei guvernări. PRM, PD şi PNL critică de obicei aceste măsuri. Dar este evidentă lipsa de interes a partidului condus de Corneliu Vadim Tudor faţă de asemenea probleme. Economia şi legislaţia destul de criptică din acest domeniu nu se pretează la o încărcătură simbolică mare, astfel încît intervenţiile vulcanice nu au obiect. Pe de altă parte, absenţa programului şi lipsa de specialişti transformă PRM în spectator al acestor dezbateri complicate despre bugete, licitaţii, programe etc. În schimb, liberalii şi democraţii, ajutaţi şi de experienţa guvernării, au reacţii destul de vioaie,