Lucian POSTU
Bach, Haydn si guma de mestecat
La inceputul acestei saptamani, Centrul Cultural German le-a oferit iesenilor ocazia de a se intalni, la Filarmonica, cu cateva pagini de referinta ale muzicii camerale, semnate de doua dintre numele "grele" ale muzicii germane: Johann Sebastian Bach si Joseph Haydn. Un program mai mult decat promitator, tinand cont mai ales de faptul ca partitele pentru vioara solo de Bach sunt o prezenta destul de rara pe scena Filarmonicii iesene.
Din pacate, nu muzica de calitate a fost personajul principal al serii. Desi violonistul Florin Paul si cvartetul "Ad Libitum" au reusit in mare masura sa se ridice la nivelul partiturilor interpretate, muzica a fost adesea nevoita sa se dea la o parte, lasand locul manierelor de camin cultural afisate de unii dintre cei prezenti.
Intrarea fiind libera, sala a fost plina pana la refuz, mai ales cu tineri, numai ca cei mai multi pareau veniti din obligatie, "cu scoala", ca in vremurile triste ale culturii "de masa". Altfel nu se poate explica comportamentul afisat de junii si junele cu stampila de "generatia Pro": vorbarie fara jena, foiala ca la piata, zdranganit de chei, fosnet de celofan si alte asemenea ingrediente, familiare cinematografelor de cartier specializate in filme cu bataie si impuscaturi.
Ca si cum asta n-ar fi fost de-ajuns, o tanara pereche intrase deja in tandreturi tactile, intregind armonios atmosfera de cinematograf ieftin. Mai ramanea ca "baietii veseli" sa strige "Pup-o, uai!", pentru ca Filarmonica sa se infrateasca pe deplin cu periferia, gratie eforturilor sustinute ale tinerilor melomani de cartier.
Bineinteles, nici Filarmonica si nici Centrul Cultural German nu sunt de vina pentru toate aceste aspecte dezagreabile, care au transformat un eveniment muzical intr-un amestec de badaranie si nervi, ce au umbrit i
