Funia este foarte rezistenta, ar putea tine si o masina. Barbatul o incearca de doua-trei ori in elasticitate, apoi face meticulos un nod. Isi aseaza incet in jurul gitului bucla rezultata. Este deja urcat pe un scaun, iar copacul de care a legat celalalt capat, o rachita batrina, il tolereaza indiferent. Cu un gest fin, dar in acelasi timp energic, impinge scaunul de sub picioare. Corpul barbatului se balangane acum in streang. Chipul sau devine de nerecunoscut, iar dupa citeva secunde incep convulsiile. Tot ceea ce se petrece sub acoperisul rachitei aduce mult prea mult cu scenariul unui film de groaza, insa scena este de o realitate cruda. Privind aceasta scena, realizezi insa ca sinuciderea prin spinzurare este cu totul altfel decit se straduiesc regizorii sa o reprezinte. Imaginea mortii care iese la vinatoare iti face parul maciuca. Clopotele bisericii au inceput sa bata Aurel Vernica este un om ca oricare altul. La cei 41 de ani ai sai, are o sotie si o fetita, pe care spune ca le iubeste mai mult decit viata. Familia Vernica traieste alaturi de parintii barbatului, in comuna ieseana Halaucesti. In tinerete, Aurel a fost sportiv. Haltere, inot, atletism. Desi este un barbat marunt la trup, muschii sint numai fibra. Povesteste cum a fost salvamar in anii '80, cum a cistigat fel de fel de trofee la concursuri de atletism sau de haltere, ne arata poze in aceste ipostaze. Este putin emotionat, insa ne asigura ca este hotarit sa bata recordul mondial la stat atirnat cu fringhia legata de git: "Am stat cel mai mult un minut si jumatate, in casa, in fata oglinzii. Vreau sa ajung la doua minute". Momentul este aminat, pregatirile sint foarte importante. Mama si tatal barbatului, doi batrini care s-au luptat o viata cu greutatile, il privesc de pe o bancuta de sub bolta de vita-de-vie. Isi pune peste camasa o vesta in culori stridente, iar pe cap o panglica tricotata.