Linu DRAGU POPIAN
Zbor peste cortina de fier. Istoria fugii mele din Romania
Editura Compania,
Seria ClarObscur, Bucuresti,
2000, traducere de Dana Cojocaru,
254 p., f.p.
Cartea preotului Linu Dragu Popian, publicata si re-publicata la Udine in 1988 si 1997, se numea, in varianta originala, altfel: I 24 giorni della fuga. Traducerea romaneasca poarta un subtitlu mult mai echivoc (Istoria fugii mele din Romania), ce reflecta ambiguitatea scrierii insesi. Pe de o parte, cartea e o cronica a emigrarii si ar putea constitui, de aceea, un important document de „istorie“. Pe de alta parte, aluzia din subtitlu la „fuga“ din Egipt, reiterata si explicitata de mai multe ori in text, anticipeaza o alta posibila izotopie. Asadar, care ar fi Hinterland-ul memoriilor lui Linu Dragu Popian: istoria sau mitul? Intentia mistagogica e marturisita, in spiritul unui Antim Ivireanu, inca din cuvintul introductiv: „sa-i invat pe altii cum sa ceara minuni mari si cum sa fuga din fata nedreptatii“. Emigrarea insasi e socotita de scriitorul-preot o opera a Proniei. Din aceasta conceptie decurge si o rafinata strategie de ascundere a cauzalitatii evenimentelor.
Sosirea tancurilor sovietice in Romania a fost anuntata de raspindirea unei legende: „Asadar au venit. Nu inainte ca la noi sa fi ajuns povestea unui fost general tarist“. Ofiterul Armatei Albe ar fi rasucit cu susul in jos, in fata revolutionarilor, un baston faurit din aur la virf si din lemn putred la coada. Rotirea simbolizeaza, desigur, rasturnarea ierarhiilor in regimul comunist. Evenimentele au mereu un antecedent in lumea legendelor sau a Cartilor Sacre si par elementele unui scenariu apocaliptic, repetabil si anistoric. Emigrarea din Romania ceausista e pentru autor o alta iesire a lui Iona din burta chitului. Mituirea vinzatoarelor de la ghiseul de bilete al compani
