Nu demult, Institutul Francez din Bucuresti a gazduit o prezentare de carte mai putin obisnuita: aceea a unui volum de versuri ale lui Sebastian („in franceza“: Sebastien) REICHMANN. Poet roman, astazi francez. Revista noastra a anuntat la momentul potrivit intilnirea prilejuita de noua aparitie editoriala a lui Sebastian REICHMANN. Preluam acum transcrierea (usor revizuita) a celor spuse de invitatii autorului, precum si citeva poeme din carte. Sa mai mentionam ca la lansarea de la Institutul Francez a asistat, la ultima sa aparitie publica, Gellu Naum…
Sebastian REICHMANN
Balayeur devant sa porte
Édition L’improviste, Colection „Un petit siècle epatant“, 2000, 128 p., 108 F.
E intotdeauna o bucurie cind un scriitor valoros si un prieten apropiat lanseaza o carte noua. Bucuria devine si mai speciala atunci cind scriitorul si prietenul se numeste Sebastian Reichmann, cind el este de-al nostru, dar traieste la Paris, cind cartea e scrisa in frantuzeste si apare in strainatate, iar pe deasupra o lansam la Institutul Francez din Bucuresti, in romaneste!
In ultimul deceniu, Sebastian Reichmann a redevenit cunoscut in Romania, mai cunoscut decit fusese in prima lui tinerete (acum e la doua!), cind publica, inainte sa plece in strainatate, la sfirsitul anilor ’60 – inceputul anilor ’70, volume de poezie pe care poate ca ar trebui sa le consideram inscrise in „resurectia“ surrealista, produsa la noi dupa mijlocul deceniului 7. Era o atmosfera in care se intimplau foarte multe lucruri in cultura romana. Politicul se retragea sau doar se replia de pe vechile aliniamente, de pe pozitiile represiunii dure, catre alte forme de supraveghere, lasind reflectiei si creativitatii spatii largi de miscare libera. Treptat, suprarealismul si intregul ansamblu al avangardei au fost recuperate prin eforturile unor artisti ai acestor forme
