…va trimit la

A.I. – Inteligenta artificiala de Steven Spielberg, cu Haley Joel Osment, Jude Law, Frances O’Connor, Brendan Gleeson, William Hurt. Intr-un viitor nu prea indepartat, robotii au sentimente: David (un astfel de robot) este adoptat de o familie al carei fiu e in coma si abandonat atunci cind copilul isi revine din coma; David sufera, dar il cunoaste pe Gigolo Joe – fine del primo tempo; secondo tempo: intr-un viitor foarte indepartat, David cunoaste niste E.T.-ii, care ii aranjeaza o reintilnire cu „mama“ sa; David se bucura, dar mama nu traieste decit o zi – unhappy ending; dupa nuvela Super-Toys Last All Summer Long de Brian Aldiss, preluata si prelucrata de Stanley Kubrick si finalmente scenarizata de Steven Spielberg... A.I. – Inteligenta artificiala e un mare film ratat. Combinind osatura cerebrala a raposatului Stanley Kubrick cu gelatina sentimentala a lui Steven Spielberg, povestea creste la foc continuu, timp de aproape doua ore, pina la ceea ce orice regizor ar fi considerat apogeul demonstratiei sale... Orice regizor, mai putin Spielberg&ubrick: el trinteste un final care nu se mai termina, in care tot ce era excitant pina acolo se moleseste sub capacul kitsch-ului. Povestea nu e departe de cea a lui E.T. din pelicula omonima; Spielberg face chiar o trimitere directa la E.T.-ul din 1982 atunci cind „luna“ vinatorilor de roboti stricati devine fundalul pe care se proiecteaza silueta lui Gigolo Joe – robotul creat sa ofere satisfactii sexuale. Dar, daca efectele speciale/departamentul robotilor s.c.l. sint impresionante, ambitia de a spune un (philosophical/love) story care sa rezoneze si cu mintea, si cu inima nu da decit rezultate pe portiuni (circul robotilor, episodul Rouge City, gaselnita ursuletului de plus)... Atunci cind Kubrick i-a pasat copilului minune al Hollywoodului ideea filmului (pe motiv ca acesta este mai apropiat,