Ultimele zile ale lunii septembrie au insemnat pentru Teatrul de Stat din Oradea organizarea celei de-a XIII-a editii a Saptaminii Teatrului Scurt, manifestare desfasurata din doi in doi ani in orasul de pe Cris.
Depasita in longevitate doar de Festivalul de la Piatra Neamt, intilnirea oradeana propune aducerea pe o aceeasi scena a productiilor a caror realizare presupune incadrarea intr-un anumit barem orar; regulamentul ne spune ca montarile nu trebuie sa depaseasca o ora si jumatate. Toate bune si frumoase, numai ca si de aceasta data nu toate spectacolele s-au aliniat acestei cereri. Citiva regizori au preferat varianta „intrarii cu foarfeca“, cum se spune, taind anumite pasaje spectaculare. Mult mai normal mi s-ar parea ca, din start, selectia sa aiba in vedere doar productii pornind de la piese scurte.
Organizata in parteneriat cu Consiliul Judetean Bihor, Primaria Municipiului Oradea, UNITER, redactia revistei Familia, Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National a judetului Bihor si sectia romana AICT, Saptamina Teatrului Scurt a fost inclusa in cadrul celei de-a X-a editii a Festivalului Toamna oradeana, ampla manifestare extinsa pe parcursul a mai bine de o luna.
Saptesprezece spectacole in concurs si doua in afara competitiei pare un bilant extrem de favorabil, numeric vorbind. Daca ne referim insa la criteriul valoric, atunci optimismul nu ne mai da afara din casa, avind in vedere ca aproape jumatate dintre montarile prezentate nu au avut mare lucru de spus, situindu-se, din punct de vedere estetic, in partea de jos a unui ipotetic clasament.
Si a fost…
Nu mai putin de sase premii a avut de acordat un juriu format din actrita Irina Petrescu (presedinte), criticii de teatru Ion Parhon si Dumitru Chirila, acesta din urma redactor-sef adjunct la revista Familia, poetul Ioan Moldovan, redactor-sef al
