Exil cu variante
Cornel Ungureanu a început să publice seria de articole, studii, eseuri despre exil în 1990. Primul volum din La vest de Eden a apărut în 1995, iar al doilea, publicat anul trecut, îl continuă cu o serie de nume importante pentru o înţelegere cît mai nuanţată a fenomenului. Scriitorilor români care au părăsit, în perioada comunistă, ţara li se adaugă cei din zona "exilului interior", autori ca Lucian Blaga, Vasile Voiculescu sau mai puţin cunoscuţii Marc-Mihail Avramescu, Sandu Tudor. în mica notă introductivă, Cornel Ungureanu promite şi un al treilea volum, "preocupat cu prioritate de perioada 1990-2000 a spaţiilor culturale".
Partea despre scriitorii români care au părăsit ţara se numeşte Exilul ca evadare. Primul autor tratat este Const.-Virgil Gheorghiu, al cărui roman Ora H a fost deosebit de bine primit de critica franceză la publicare, în 1949; "punerea la colţ" a acestui scriitor care, înainte de a părăsi ţara, "comisese" volumul Ard malurile Nistrului (prost ca volum de reportaj, în plus presărat cu perle antisemite) se face cu vervă şi metodă. Mica punere în scenă (citarea unor declaraţii laudative, dar şi a altora care desfiinţează) îi oferă lui Cornel Ungureanu prilejul să explice, pe scurt, unele mecanisme ale cîmpului cultural al perioadei, din România cea încă situată de partea Germaniei şi apoi din Franţa proaspăt ieşită din război. Una dintre posibilele explicaţii ale succesului european al romanului pe care Monica Lovinescu, traducîndu-l în franceză, se străduise să-l "cosmetizeze" reducîndu-l de la 800 la 2-300 de pagini ar putea fi, crede Cornel Ungureanu, următoarea: Const.-Virgil Gheorghiu "vulgarizează cioranisme" - înainte ca Cioran să fi devenit celebru în Franţa...
Interesante sînt şi paginile despre Leonid Arcade (mai bine cunoscut pentru cenaclul pe care l-a condus decît ca scriitor, totuşi autor
