În momentul de faţă, influenţa englezei asupra limbii române e atît de puternică şi de vizibilă, încît pune în umbră orice altă sursă de împrumuturi lexicale, de calcuri semantice şi frazeologice. în domeniul financiar, al tehnologiei moderne, al calculatoarelor, al divertismentului (muzical, cinematografic, sportiv), al produselor de consum, englezismele sînt tot mai curente; ele pătrund în română deopotrivă în scris şi în oralitate, conservîndu-şi chiar diversificarea stilistică, plasarea diferenţiată (de la limbajele de specialitate pînă la argourile adolescentine). Merită totuşi să ne întrebăm şi care e situaţia actuală a franţuzismelor, a categoriei care a constituit pentru o perioadă destul de lungă principala formă de exces neologic în cultura română. Oricum, în domeniul cultural şi intelectual lucrurile rămîn mai complexe şi sursele mai variate. în jargoanele lumii literare, în limbajul modei şi în eseul subtil continuă să apară franţuzisme; cu atît mai mult cu cît - factor de generaţie - destui specialişti de azi au formaţie francofonă. Cred însă că a apărut deja riscul ca unii vorbitori să ia contact prin engleză cu unele cuvinte de origine franceză: modificînd astfel o tendinţă care s-a manifestat timp de decenii în sens invers. Dicţionarele noastre vor trebui să ţină seama de acest nou context sociocultural. Urmînd principiul sursei imediate, ele indică etimologii şi uneori şi pronunţii vag derutante. în urma constatării (în genere justificate) că multe englezisme au pătruns în română, mai ales în prima jumătate a secolului al XX-lea, prin filieră franceză (Th. Hristea a demonstrat în multe cazuri acest proces, analizînd forma sau sensurile particulare ale unor împrumuturi), lucrările lexicografice româneşti au emfatizat această sursă. Presupun că se va simţi în curînd o tendinţă de reechilibrare a raportului dintre influenţe, chiar extinsă asupra t