Marin Mincu are o problemă
Problema lui Marin Mincu este că nu citeşte cu atenţie textele pe care le comentează, grăbindu-se cu opinii polemice doar de amorul polemicii. În COTIDIANUL din 22-23 septembrie, M.M. se răfuieşte, în cunoscutul său stil categoric şi arogant, cu o replică dată de N. Manolescu lui Al. George. Mincu nu bagă de seamă că nu e vorba, nici în articolul lui Al.G., nici în replica lui N.M., despre reevaluarea morală a unor scriitori din trecut. Discuţia, declanşată de Al.G. şi reluată de N.M., privea exclusiv aspectul profesional, necesitatea adică a aprecierii corecte şi integrale a meritelor unor critici literari, compromişi în anii '50 ca lideri de opinie comunişti, dar deveniţi ulterior susţinători ai literaturii adevărate. Nicăieri N.M. n-a cerut ca ei să fie "absolviţi total" de păcate. Din contra, N.M. a cerut să fie luate în considerare atît erorile, cît şi meritele, pentru o mai justă situare a contribuţiei lor la literatura română, sugerîndu-i lui Al.G. că literatura s-a putut învăţa şi de la nişte oameni pe care zorii comunismului i-au găsit de partea rea a lucrurilor, dar care au avut tăria să schimbe tabăra mai tîrziu. Cît despre intransigenţa morală, pe care Mincu o aduce în discuţie, Cronicarul e de părere că autorul Accentelor din Cotidianul nu e chiar persoana potrivită s-o proclame. A bon entendeur, salut!
Un poet uitat
Săptămînalul DRUM de la Roşiorii de Vede ne readuce în memorie (în numărul din 17-23 august, care ne parvine cu întîrziere) numele unui poet uitat: Ion Pena (1911-1944). Volumul său de debut (Furcile caudine) a apărut la Roşiori, în 1939, în editura grupării literare Drum. G. Călinescu l-a menţionat doi ani mai tîrziu în Istorie... la bibliografie. Volumul conţinea epigrame şi era ilustrat de Al. Popescu-Tair. Colaborator la principalele gazete din vremea războiului, Ion Pena
