(fragmente)

Publicăm un scurt text al regretatului poet şi eseist Iustin Panţa, dispărut recent în condiţii tragice. Textul face parte din Manual de gînduri care liniştesc/ Manual de gînduri care neliniştesc (Cartea Românească, 2000), volum din care România literară a mai publicat, în avanpremieră, fragmente.

Uneori mă înfricoşez gîndindu-mă la faptul că în această lume în care trăim avem o valoare pe cît de adevărată pe atît de sensibil egală unii cu alţii. Acest perimetru de răsărit al Europei este mult mai generos în ingeniozitate dar, pare-se, ca un făcut, mai sărac în caracter, el dovedindu-ţi că nu întotdeauna eticul provoacă esteticul. În alte părţi valoarea autentică este mult mai rară dar mai bine întreţinută şi conservată, ea este şi mai diferenţiată - sînt mari deosebiri între cei care şi-au dovedit competitivitatea şi ceilalţi, de performanţe mediocre sau de-a dreptul inexistente.

Integritatea deseori este înţeleasă aici ca o sfidare.

La noi, care sîntem ca valoare toţi aproximativ egali, nici unul dintre aceştia nu este temerar (mi-ar place chiar: obsesiv) susţinut, nu există un suport al elitei sau o critică nemiloasă a amatorilor şi neaveniţilor - asta şi pentru că aceştia toţi nu prea există (o notă, după opinia mea, proastă într-o societate), sau fiindcă ei oricînd pot produce un "ceva" surprinzător care să dea speranţe, uneori justificări în ceea ce-l priveşte, astfel amînînd o decizie, o hotărîre, - de aceea ei mai sînt încă sprijiniţi, rămîn în atenţie, îmblînzind astfel o judecată care ar trebui să se vrea necruţătoare şi definitivă.

În acest spaţiu vor conta pînă la urmă cei puternici, aceia capabili de a-şi construi un sistem (un lucru atît de rar şi deseori dispreţuit de firea celor mai mulţi dintre cetăţenii locului), vor conta cei consecvenţi şi susţinuţi dar mai ales aceia capabili