Sarbatoare in MaramuresPopicu. Il cheama Pop, ca pe jumatate din Maramures, Ion, ca pe jumatate din tara, si lumea il alinta "Popicu": un taran din Hoteni, care isi imparte viata intre doua iubiri - Cetera si Anuta, sotia lui, frumoasa si proaspata ca un rau. Si ca sa fie amandoua impacate, el ii "z...

Sarbatoare in MaramuresPopicu

Il cheama Pop, ca pe jumatate din Maramures, Ion, ca pe jumatate din tara, si lumea il alinta "Popicu": un taran din Hoteni, care isi imparte viata intre doua iubiri - Cetera si Anuta, sotia lui, frumoasa si proaspata ca un rau. Si ca sa fie amandoua impacate, el ii "zice" pe strune si ea ii "zice" cu glasul, de se rastoarna singure brazdele de pamant. Dar nici Anuta si nici Popicu nu pot sa "zica", oricat le-ar fi dorul de mare, daca n-au pentru cine canta. Jocul a murit pe la sate si ceterasii someaza mai mult pe la nuntile din oras. Cum insa omul nu poate sa traiasca fara dragostea pe care i-a pus-o in piept Dumnezeu, Popicu s-a hotarat sa intoarca jocul la locul lui. Sa scoata, iarasi, fetele si feciorii la dans. "Ce este un sat in care nu se aude vioara? Ce este un sat fara joc? E ca un om caruia i-a luat Dumnezeu toata vlaga. Inainte, jocul era ca si credinta in Dumnezeu. Mergeai la hora si intrai in soprul de dans, cum ai intra in biserica. Asta era "napasta" noastra, tot ce ne tinea adunati la un loc. Puteai sa-l cumperi cu aur si nimeni nu lipsea duminica de la joc."

De la vorba la fapta n-a fost decat un pas. Ajutat de oameni cu suflet mare, in care tiparul satului romanesc n-a murit, Popicu a pus la cale o serbare botezata la fel de simplu precum numele lui: "Jocul Satului" - fara fast, fara scena, fara prezentatori tavaliti prin paiete si prin rumegusul limbii de lemn, fara repetitii si dansatori "de ansamblu", cu varfurile picioarelor intinse, ca la balet. Artistii poftiti de Popicu au fost tarani: