Cultura. Muzica. Festivalul "George Enescu". (cronica neconventionala la final). Imi vine destul de greu sa pun in pagina impresii din ultima saptamana a recent incheiatului Festival "George Enescu". Cred ca multi dintre spectatori au trait sentimente similare cu acelea traite de mine: starea de sublim...

Cultura

Muzica

Festivalul "George Enescu"

(cronica neconventionala la final)

Imi vine destul de greu sa pun in pagina impresii din ultima saptamana a recent incheiatului Festival "George Enescu". Cred ca multi dintre spectatori au trait sentimente similare cu acelea traite de mine: starea de sublim de la concertele dirijate de Seiji Ozawa, o stare cu care un spectator "de la Portile Orientului" se intalneste doar de cateva ori intr-o viata. A existat si o anume stare de deceptie, nascuta in urma concertelor dirijate de Riccardo Muti. Pe de alta parte, spectacolul cu opera "Oedip" poate fi socotit un succes, un alt dar facut iubitorilor muzicii lui Enescu.

Ma voi lasa cu buna stiinta in voia superlativelor, ori de cate ori voi vorbi, de aici incolo, despre cele doua seri ale lui Ozawa. Sub bagheta sa, vienezii de la Staatsoper au oferit o interpretare de referinta a "Salomeei", de R. Strauss, iar Filarmonica din Viena, cea pe care o vedem la fiecare inceput de an "glumind" serios in valsuri si polci, a ridicat sala in picioare, cu un program generos, cu piese cunoscute de toti melomanii: Mozart, "Simfonia 41 - Jupiter", Brahms, "Simfonia a Ii-a" si o deosebit de nuantat interpretata "Rapsodie I", de Enescu, careia i-am redescoperit frumusetile in lectura lui Ozawa.

Poate ca "dezavantajul" lui Muti a fost ca a concertat dupa Ozawa. Posibil ca la atmosfera destul de rece dintre dirijor si sala (mai ales in prima seara), sa fi contribuit si "muzica" telefoanelor mobile, ce sunau nestingherit nu doar pe parcursul "Rec