Cainele din trenul de Iasi. Eram in gara Constanta dupa o vacanta de noua zile, petrecuta la mare impreuna cu copiii mei. Pana la trenul de Iasi mai era o ora. Era cald si aglomeratie. La un moment dat, un caine "zdrentaros de flocos", prafuit si plin de scaieti s-a asezat langa noi, dupa ce in prea...

Cainele din trenul de Iasi

Eram in gara Constanta dupa o vacanta de noua zile, petrecuta la mare impreuna cu copiii mei. Pana la trenul de Iasi mai era o ora. Era cald si aglomeratie. La un moment dat, un caine "zdrentaros de flocos", prafuit si plin de scaieti s-a asezat langa noi, dupa ce in prealabil ne-a adulmecat bine. N-am dat importanta faptului, pana cand trenul de Iasi a fost tras pe linia intai. Desi multe alte trenuri au sosit si au plecat, cainele le-a tratat cu indiferenta. De data asta, s-a ridicat brusc si a fost primul care a urcat in vagon. Lume multa! Cainele s-a asezat linistit pe culoar, pana ce un copil a inceput sa-l loveasca cu piciorul in coaste. Nu a reactionat dusmanos cum era de asteptat, ci incerca sa-si apere capul si labele. Copilul a prins curaj si a inceput sa-l intepe cu un bat. Nimeni de pe culoar nu a intervenit. N-am mai putut rabda si am sarit in ajutorul bietului animal, s-a uitat recunoscator la mine, dar, deodata, la auzul sau au ajuns cuvintele: "Biletele la control!". A zbughit-o in compartimentul nostru, unde s-a pitit sub bancheta chiar dupa usa. Pesemne stia el ce stia (incercase de multe ori sa calatoreasca si a fost dat jos de conductor). Ascuns dupa picioarele copiilor, n-a fost observat. Oare unde voia sa ajunga? A stat multe ore in ascunzis, fara sa scanceasca, fara sa manance. Intr-un tarziu, a acceptat cu greu niste apa si o bucata de paine de la fetita mea, care avea impresia ca Zdreanta, dupa cum il botezase, ii vorbeste.

Dupa patru ore, capatand incredere in noi, iesea si vana orice musc