Mult e dulce…

Limba este o dimensiune importanta a identitatii unui popor. Alaturi de simbolurile trecutului istoric si cultural, ea poate fi – deci – utilizata cu succes de catre ideologiile nationaliste. Patriotii de ieri si de azi, de la noi si de pretutindeni, au preamarit minunatia, valorile stilistice, „muzica“ idiomului local. „Mult e dulce si frumoasa/ Limba ce-o vorbim/ Alta limba-armonioasa/ Ca ea nu gasim“, a spus cindva poetul pe meleagurile noastre. Fireste, francezii, germanii, bulgarii sau mongolii vor fi crezind acelasi lucru despre vorbele cu care se inteleg cu concetatenii lor.

Mai apoi, toposul romantic a devenit tema pentru jocurile de interese si pentru discursurile demagogice. Au aparut marii „aparatori“ ai limbii. Sau marii ei manipulatori. Sarind citeva etape istorice, sa ne reamintim doar stratagemele sovietice aplicate peste tot in fostul imperiu rosu, inclusiv la noi: pentru a se estompa pe cit posibil descendenta romana – recte neslava – a romanei, a fost impusa in anii ’50 scrierea cu i din i in locul lui a din a in cuvintele cu etimoane latinesti, iar in Moldova de Est, decupata din tara noastra si inclusa in mareata Uniune de la Rasarit ca „republica sovietica socialista“, limba noastra a fost proclamata „moldoveneasca“ pentru a se crea un argument de legitimate a desprinderii de restul tarii. Urmindu-l pe „primul lingvist“ al URSS, I.V. Stalin, serii intregi de profesionisti ai domeniului au scris sirguinciosi studii care sa justifice atari masuri. Sa ne mai reamintim si disputele pe care le-a stirnit dupa caderea regimului decizia Academiei Romane de revenire la dubletul i din i – a din a. La mijloc a fost iarasi un joc politic. Inalta institutie stiintifica se compromisese grav de-a lungul deceniilor de comunism. Inainte de 1989, in fruntea ei ajunsese… Elena Ceausescu, sotia dictatorului-cizmar. Burdusita cu pseudo-sava