Postmodernism soft
Tabara Internationala de Arta Contemporana Invasia, desfasurata intre 15-24 septembrie a.c., in Republica Moldova a avut drept punct de plecare campaniile de cucerire ale Hoardei de Aur in Europa si Asia. Artisti si teoreticieni de arta provenind din locurile care au fost cindva cucerite de nomazi, adica din Mongolia, Siberia, republicile ex-sovietice din Asia Mijlocie, tarile din Caucaz, Europa Centrala si de Est s-au intrunit in una dintre cele mai importante localitati din perioada invaziei tataro-mongole, datind inca din sec.XIII, Sehr-al-Djedid (Orasul Nou), cunoscuta astazi sub numele de Orheiul Vechi. Provocarea vine din ideea de a re-invada, cultural, de asta data, teritoriul pe care descendentii lui Ginghis-han l-au folosit ca punte de trecere spre Europa de Vest.
Astfel, „marea naratiune“ a invaziei Hoardei de Aur a devenit, in spirit postmodern, o pseudo-invazie. Povestile artistilor despre evenimentul-sursa s-a plasat in registrul land-art-ului. „Invazia secunda“ a incercat sa umple faliile temporale cu continut si-n consecinta sa descopere un fond de gindire si sensibilitate comun participantilor la actiune, testindu-se capacitatea lor de a interactiona, intre ei si cu personalitatea locului. Paradoxal, „west-ernizarea“ societatii contemporane a fost contracarata aici de relansarea spiritului asiatic (nu intimplator, numele evenimentului a fost scris cu „s“, si nu cu „z“), descompus, la rindul sau, de metodele si tehnicile unui pattern european si mai cu seama american (!), arta contemporana.
„Interventia“ artistica intr-un context atins de patina timpului a comportat la Orheiul Vechi o valenta tandra. Invasia nu a fost o recuperare cinica, in stilul postmodernismului hard, care scurtcircuiteaza relatia cu trecutul, ci una blinda si (re)constructiva. Tabara Internationala de Arta Contemporana din luna septembr
