(Blasfemie*, adaptare dupa capodopera lui
Mihuleac Holban – 2000-2001)
Motto: „ In lumea mortii sint un om facut/ inca din mama in carnea multiforma;/ cu demonul, fecioara s-a futut/ fara sa stie, nascind vina enorma.“**
(MIRON KIROPOL,*** fragment din Acesta am ramas, Convorbiri literare nr. 9, septembrie 2001, pag.12)
Localitate: Iasi. Deal-Copou. O cladire vopsita in roz, cu bolta, pe sub care nu trec studentii superstitiosi. La etaj, pe dreapta, (ma mir) – Catedrala Convorbiri in care, intr-una dintre incaperi (sase la numar cu WC cu tot), pe un birou negru, turcesc, zac moastele Sfintului Cassian intre filozofie si teologie, intr-o cutie roz precum cladirea. Un computer, linga computer, zece pixuri, douazeci de radiere marca Eugen &Prelican SA si un morman de tartine. Este inainte de Sarbatoarea Convorbirilor si marele preot Lucian Birladeanul le imparte din belsug enoriasilor cezari-scriitori. Tartinele, nu moastele. Sint aprinse foarte multe neoane cu miros chinezesc care scot un fum rosu, pios. O muzica funebra, aproape proletara, manelista, razbate de pe holuri peste B-dul Eminescu pina la Catacomba Pogor. Secretarele fug toate, portarul... ciinii latra tacuti. Sint destupate si zac aruncate pe jos douazeci si patru de sticle de spumos romanesc numit sampanie... Si-oleaca de tuica.. Plus, o tepusa in virf cu lichior. Linga ele, un mihuleac... Linga mihuleac, Corbu bocind. Linga Corbu, poetul-moralist, Stoiciu meditind adinc cu mina pe clanta. Linga Stoiciu, plinge Gellu „curiscind“ (CL nr.9, septembrie 2001), smulgindu-si barba „gramata“ de ciuda. Linga Gellu sta iarasi pudica Mihuleac. (Si plinge.) Filozoful Panaitos Istratos sta tinindu-si rasuflarea sub cutia roz cu moaste dind din picioruse. Un papuc rigiie dupa a treia tartina, dar nu da. Se lasa tacere. Intra Kiropol Shakespeare de la Paris plingind si stinge lumin
