Festival International de Teatru Universitar (editia a XIII-a) la Casablanca (Maroc), 1-9 septembrie
29-31 august. Plecarea spre aeroportul din Budapesta e fixata la ora 21. Microbuzul se prezinta de la ora 20. Incarcam bagajele cu recuzita impartita aproape frateste. Lipseste Georgeta. Se face noua si jumatate. Ma gindeam cum o voi inlocui-o, pe scena, cu o marocanca. Apare, in timp ce motorul deja pornise, iar noi injuram marunt in pumni. Ajungem in aeroportul vecin si frate, incarcati cu casti de soldati, uniforme, pusca, grenade, tanc, funii, marionete, clopotei, cutite, furculite etc. Nicu e invitat sa fie perchezitionat. Aflat pentru prima oara intr-un aeroport, e putin derutat dar se dezbraca constiincios si este cuviincios cercetat. In cele din urma ii convinge pe aeroportisti: e un simplu student, nu un simplu terorist. (Nici nu ne imaginam atunci ca exact peste doua saptamini, la intoarcere, avea sa e intimple catastrofa americana.) Pusca lui Catalin, virita frumos intr-o husa, produce un mic virtej, o mica agitatie. Vin diversi experti ca sa constate ca nu e folosibila decit pe-o scena. Pina la urma, insa, pusca trebuie lasata la bagaje, nu urcata sus, printre scaunele pasagerilor. Grenadele si cutitele fusesera lasate in valize. (Scurt story: la editia din 1994 a participat o trupa de studenti-actori ai facultatii clujene condusa de Mona Chirila. Unul dintre participantii de atunci i-a povestit unui participant de acum despre conditiile mizere de cazare, undeva la marginea orasului, despre cum erau serviti la cantina de-o grasa bucatareasa direct cu mina, niciodata n-a folosit polonicul, lingura ori altceva de acest gen, virindu-si labele maronii direct in oale drept pentru care el a slabit noua kile, despre plaja abrupta care nu-ti ofera sansa de-a atinge oceanul, despre vesela constant nespalata, despre lipsa apei potabile…
Ce
