- jurnal tematic -
Flori şi frunze
Locuiesc la etajul 2 şi ceva. �Ceva" înseamnă 7 trepte în plus. O cameră liniştită şi ziua, şi noaptea. în faţa ferestrei un brad înalt, dintre cele sacrificate de Crăciun în marile oraşe, greu de conuri. Pe brad în genere plouă. în spatele lui şi al ploii, perdele de verdeaţă şi grădini suspendate, pline de flori. Bucureşteanul Caragiale socotea florile �nişte legume care nu se mănîncă", berlinezul se lăsase corupt şi devenise simţitor la florăriile oraşului, la fel de numeroase ca berăriile. ( �Fă-ţi idee cîte florării"!). Noi tocmai am mîncat din aceste legume care nu se mănîncă, la prima cină comună. Motivul estetic central era dovleacul, astfel că fiecare masă era ornată cu cîte o tărtăcuţă adevărată, în jurul căreia se încolăcea o coadă verde. în supa-cremă care deschidea masa pluteau cîteva seminţe de bostan şi, drept în mijloc, o floare delicată îşi legăna cîteva căpşoare portocalii, comestibile şi bune la gust.
Copacii de pe străzile cartierului Grunewald fac uneori boltă. Pe jos, covor de ghindă şi frunze uscate, roz, gălbui, roşii. Dacă vrei să ştii pe ce lume te afli te duci pînă la gară. Acolo se află un imens ecran de televizor cu ştiri. Nenumăraţi oameni se întrerup din mers, privesc şi ascultă cu încordare.
Păsări şi cîini
Dimineaţa aud zvon de clopote, ca acasă, la Braşov, iar pe la 9 fără un sfert, o cioară îşi face apariţia, amintindu-mi de stolul din Cişmigiu. Ruda vestică e civilizată şi solitară. Se scoală în tăcere, părăseşte bradul într-un zbor de recunoaştere, cînd ajunge în dreptul ferestrei cîrîie de două-trei ori - un salut sobru - apoi n-o mai simt pînă a doua zi. Familionul ei din Bucureşti se manifestă aşa: tot stolul se scoală devreme, la prima undă de lumină, apoi face să scîrţîie cerul timp de vreo 20 de minute şi, simetric, seara, cînd preg