"Scrisorile portugheze" ce apar în România literară de aproape patru ani au devenit, treptat, entitate independentă, cu personalitate proprie şi care, iată, continuă să apară chiar după ce semnatarul lor a plecat din Portugalia. Un ciclu de scrisori de acest fel ia naştere de obicei în urma unei experienţe directe şi a unui contact geografic - atestat. Dar cum continuă? Aici lucrurile se complică, totul depinde de starea de spirit a autorului! Dacă cineva decide că se mută, cu toată fiinţa lui intimă, în Islanda, deoarece i se pare singurul loc acceptabil de pe pămînt, atunci el poate începe o suită de "scrisori islandeze" chiar dacă le scrie într-un apartament aflat în Drumul Taberei.

Scrisorile "deschise" au convenţia înscrisă în însăşi condiţia lor: pot fi "scrisori franceze", "scrisori americane", "scrisori africane" etc. Starea de spirit ce prezidează la redactarea lor se naşte din vizitarea neaşteptată a unui anumit loc, din revelaţia provocată de imensa surpriză: dar şi din visare, din imaginaţie, din transă, din lecturile pasionate. Uneori, toate aceste surse primordiale se unesc şi se susţin - iar rezultatul va fi o Portugalie, o Spanie ori o Italie personale şi de multe ori preferabile propriei tale ţări.

Alteori - deseori! - în somnul fertil pe tema ţării străine apare şi cîte o fată, originară din acea ţară, foarte repede transformată în simbol al ţării înseşi. Ia naştere irezisbitil iubirea - şi atunci legătura cu ţara din vis devine indestructibilă. La început a fost o fată întîlnită întîmplător, ca un început foarte verosimil de poveste; interesul pentru ţara de care îndrăgostitul nici nu auzise se trezeşte instantaneu; iar sosirea în ţara respectivă pecetluieşte pactul de fericire pe viaţă, semnat cu ochii închişi de omul decis să trăiască în ţara sa de elecţie. Aparent inexplicabila atracţie pentru o anumită ţară şi o anumită cult