Dacă aş pune un motto acestui text, cuvintele următoare ar constitui, în fond, un succint rezumat: "Violenţa naşte violenţă"; şi, ca un adaus: "ea o întreţine şi o intensifică".

Nu încerc - deocamdată - să propun explicaţii ale unei realităţi pe care, dintru început, mă limitez s-o constat. Lumea actuală trăieşte o epocă de aproape nemaiîntâlnită, diversificată şi complexă violenţă (V), pe care totodată pare s-o susţină - intenţionat sau nu -, oricum s-o tolereze şi, adesea, s-o agreeze. Uneori se preferă şi astfel se încurajează, nemărturisit, V, prin refuzul unor oferte considerate paseiste, desuete, depăşite faţă de ritmul şi particularităţile aşa-zisei "vieţi moderne", încurajând (fie şí pasiv) V umană sau îndurând-o - cu o bizară resemnare, ca în erele primitive ale omenirii - pe cea a "naturii".

Mă voi referi aici şí la fenomenele generale din spaţiul Terrei, însă datele invocate cele mai concrete, precise, direct cunoscute (deşi se adaugă influenţe nefaste clare) sunt cele din ţara numită "România". Atâţia factori de stress, generatori de V: de n-aş menţiona decât violentarea prin afişarea opulenţei dezmăţate, a VIP-urilor marcând răsturnarea sistemelor de valori morale, intelectuale, artistice, politice, mulţimi care urlă frenetic pe stadioane şi atacă "perdanţii", ori calcă în picioare şi agresează chiar pe cei din publicul neutru, zgomote feroce zise "muzică", sau mişcările scălămbăiate, agitaţia isterică a dansului sui generis de "discotecă", tineri care se automutilează sau cad pradă drogurilor, copii care asasinează, adulţi care agresează copii, puştani care-şi iau lumea-n cap. Şi, la o apăsare pe un buton al televizorului, nuduri exibate într-o publicitate agresivă, trupuri goale care aţâţă, imperios, la V, corpuri care se zdrobesc în bătăi reciproce, pocnete de pistol şi sânge care ţâşneşte, sau revolvere silenţioase şi în tăcere vi