Din când în când, mă întorc la vechea anecdotică a locului meu natal, ceea ce a observat mai demult un critic, zicându-mi: poţi să te repeţi cât vrei, dar mereu altfel, ai grijă, dacă eşti în stare. Lucru de care trebuie să ţin seamă.

Înainte, aşadar, de a se construi varianta şoselei de centură care, venind dinspre Bucureşti, Coşereni, ocoleşte centrul vechi al târgului Urziceni, pe dreapta, drumul de altădată îndrăznea să intre de-a dreptul în urbe, chiar pe lângă "Cinematograful Tomescu", fără nici un fason. Puţin mai la vale, tot pe dreapta, se făcea străduţa principală dominată, în colţ, de fierăria La Spiridon; pe urmă mai venea bodega La Ionel şchiopul şi, vizavi de ea, cafeneaua La nea Luca, alături aflându-se localul lui Drăgan-şchiopul. Acesta avea un nepot, Costel, junele-prim al târgului, cu apucături de actor, ceea ce îl făcuse pe iluzionistul unui circ în trecere să-l pună să defileze, într-o zi memorabilă, prin faţa locului de întâlniri şi de convorbiri cetăţeneşti numit de toţi La Monument (cu majusculă).

Cum se ajungea aici? Pe calea ferată, dacă veneai de la Ploieşti. Sau cu maşina de călători a lui nea Toma, un Renault rablagit, despre care am mai scris, - dacă aveai cinstea să vii tocmai din capitala ţării, Bucureşti.

Că veni vorba... Nea Toma era tatăl viitorului medic renumit Constantin Georgescu, căruia noi, mai mici, îi ziceam Costică, nu fără respect, el fiind cel mai reuşit băiat al urbei. Doctorul Georgescu, despre care scriseră ziarele şi îl dădu şi televiziunea pe post, pe motiv că cinci tâlhari l-au jefuit, recent, într-o noapte, de toată colecţia lui frumoasă de tablouri clasice româneşti, o avere, în februarie a.c., tăbărând pe bătrânul nostru amic, acum un senior venerabil... Eveniment care, paradoxal, lăsându-i la o parte pe cei cinci tâlhari - încă nedescoperiţi - scoase la iveală setea de cultură a miculu