La Copenhaga s-a desfăşurat de curând o conferinţă la care s-au adunat, cred, toţi profesorii de limbi străine din Peninsulă: Det eurpæiske Sprogar 2001 (Anul european al limbilor străine). Cu sprijinul Consiliului Europei şi al Uniunii Europene, campania care propune obligativitatea învăţării, din copilărie, a cel puţin două limbi străine în afară de cea maternă, a stârnit ceva reacţii critice din partea naţionaliştilor danezi: de ce neapărat asemenea campanie în Danemarca, unde oricum lumea vorbeşte, în cea mai mare parte, engleza, şi se învaţă, în cele mai multe şcoli, germana?

Pentru că de acum faţetele comunicării - în cea mai mare parte prin internet - vor depăşi în permanenţă graniţele, şi oricine vrea să profite de comunicarea internaţională, de învăţământul la distanţă, de colaborarea creată datorită imigrărilor masive, trebuie să cunoască nu numai engleza, ci să poată citi şi site-urile în franceză, germană, spaniolă, poloneză, arabă, rusă ...

Subiectiv vorbind, numeroasele discursuri ţinute o zi întreagă pe bani europeni mi s-au părut risipă de energie. Un singur poem - chiar dacă el e � pfui, urât şi politic", cum se spune în Faust...- cântecul lui Benny Andersen, Verdensborger i Danmark, spune parcă mult mai eficient acelaşi lucru:

Cetăţean al lumii în Danemarca

Copil fiind am învăţat dansuri străvechi

purtând nume ciudate

Scottish

Rheinländer

Vals tirolez

Lanciers

Apoi, ca tânăr, valsul englez,

tango argentinian,

samba braziliană,

pe toate le dansez însă într-un stil destul de danez

Am fost confirmat într-o religie

venită din Orientul Apropiat

am crescut cu basme de Andersen

dar şi cu Grimm

şi cele 1001 de nopţi...

Când mi-am scris primele misive de dragoste

n-am folosit nicio