Poetul, romancierul şi eseistul francez Michel Butor s-a născut la Mons-en-Barouel (14 septembrie 1926). În copilărie şi adolescenţă a manifestat pasiuni aprinse pentru gravura pe lemn, desen, pictură şi muzică. Licenţiat în filozofie (Sorbonne, 1946), va obţine mai târziu diploma de studii superioare cu lucrarea "Matematicile şi ideea de necesitate". Profesor de filozofie în Egipt, la Minieh (1950), la Manchester (1951-1953), la Salonic (1954-1955), la Geneva (1956-1957). În 1954 îi apare primul roman, Passage de Milan (Pasajul Milano), în 1956 publică L'Emploi du temps (Orarul), distins cu premiul "Fénéon", iar în 1957 - La Modification (Modificarea), roman distins cu premiul "Renaudot". Alături de Nathalie Sarraute şi de Alain Robbe-Grillet, este unul dintre creatorii "noului roman" francez. S-a impus, de asemenea, ca eseist şi critic literar, prin Répertoire I, II, III, IV, V (Repertoriu I, II, III, IV, V), Histoire extraordinaire (Întâmplare extraordinară) ş.a.

Rodica Draghincescu: A fost dificil pentru tânărul Michel Butor să devină scriitorul de succes Michel Butor?

Michel Butor: Nu cred că sunt un scriitor de succes. Întotdeauna am avut probleme cu editorii mei din pricina asta. Sunt un scriitor despre care se vorbeşte, dar care e citit puţin. Cărţile mele înfricoşează. Mi-a fost greu să ajung în situaţia de a fi cunoscut, fără să am succes.

Alături de Nathalie Sarraute şi Alain Robbe-Grillet, sunteţi creatorul "noului roman" francez. Transformarea conceptului de roman (propusă de dumneavoastră) a evoluat spre un nou gen de poezie?

În ceea ce mă priveşte, da. Un da valabil pentru multe. Şi pentru o poezie narativă, profund diferită de poezia lirică de azi, dar în relaţie cu operele majore ale trecutului.

Ce semnifica pentru dumneavoastră - în anii 50 - a fi prins în mrejele "nou