Doamnele Franţei în veacul al XII-lea
"Acestea sunt câteva note", ne previne autorul. Este vorba, mai degrabă, despre o carte pe care Georges Duby o consacră, modest şi admirativ, doamnelor care zilele acestea au împlinit nouă sute de ani. Formularea în sine este însă de bun augur, lăsându-ne să bănuim nu un autor complexat de dificultăţile subiectului, ci unul relaxat şi stăpân pe sursele sale. Despre care afirmă că sunt şi puţine, şi deformate de o sensibilitate tipic şi exclusivist masculină. Natura feminină rămâne mai ascunsă ca oricând - ea se dezvăluie numai la capătul a numeroase şi subtile intermedieri.
Volumul este alcătuit din trei studii: Héloïse, Aliénor, Isolda şi altele câteva, Amintirea străbunelor, Eva şi preoţii. Prin acest proiect, Duby doreşte implicit să corecteze distorsiunile de imagine a femeii într-un "Ev Mediu masculin": "Am recitit deci textele, străduindu-mă să mă identific cu cei care le-au scris, ca să alung ideile greşite care de atunci le-au schimbat sensul. Le-am recitit încercând să uit, căci şi eu sunt bărbat, propria mea idee despre femei, şi poate că nu am izbutit întotdeauna." Un demers oportun, dar care, în opinia mea, nu trebuie exagerat sub ameninţarea unei obiectivităţi-ghilotină. Nu e posibil şi nici dezirabil pentru autor să uite totalmente că e bărbat, pentru că, la urma urmei, după cum spunea Jung, "fiecare bărbat poartă în sine imaginea femeii eterne" şi "acelaşi lucru este valabil şi la femeie, şi ea poartă în sine o imagine despre bărbat." Ce e femeia şi ce e bărbatul nu se poate spune, cu o pretenţie mai mare de obiectivitate, decât într-o interrelaţie - şi abia apoi prin raportarea - subiectivă şi inevitabil parţială - la sine.
Cartea se citeşte cu mare plăcere, având avantajul spectaculos al unei documentări minuţioase, ca şi pe cel al stilului curgător şi colocvial al autorului. Georges Dub
