Fenomenul migratiei reprezinta oare, asa cum se prognoza nu demult in diferite scenarii-catastrofa, cel mai important flagel cu care urmeaza sa se confrunte omenirea la acest inceput de mileniu III? Care vor fi consecintele migratiei - si la ce dimensiune se va produce ea - in Europa de dupa completarea procesului extinderii? Cine va avea de suferit si cine si ce anume va cistiga? Acestea au fost citeva dintre marile intrebari la care a incercat sa raspunda Conferinta Europeana asupra imigratiei, desfasurata, timp de doua zile, la Bruxelles (16-17 octombrie).
Este vorba de ultima mare reuniune in sirul unor dezbateri initiate dupa Summit-ul de la Tampere de acum doi ani, atunci cind s-a decis initierea proiectului unei politici europene in ceea ce priveste dreptul de azil si imigratia, in contextul intentiei declarate a presedintiei belgiene ca, la finele acestui an, sa se introduca o armonizare la nivel european a reglementarilor conditiilor de acordare a azilului si primirii de refugiati.
Care sint dimensiunile migratiei la nivel european? Datele sint oferite de Jan Niesse, directorul Migration Policy Group, din Bruxelles: in 1988, din cei 374.583.990 de locuitori ai UE, 19 milioane erau imigranti, dintre care 13 milioane, originari din tari din afara UE. Au fost inregistrate 387.000 de cereri de azil in 1999 si aproape 390.000 in anul 2000. Migratia s-a facut spre citeva tari principale de destinatie: Germania, Marea Britanie, Belgia si Italia. In Belgia, spre exemplu, 12% din populatie este formata din imigranti, iar cererile de azil (peste 180.000 intre 1988-1999) au depasit doar in anul 2000 cu putin cifra de 42.000, proportia de primire favorabila fiind insa foarte mica, intre 5 si 10% din total. In cazul Germaniei, din totalul celor 82 de milioane de locuitori, 7,3 sint cetateni straini (5,8 milioane, nascuti cu alta nationalitate si 1,5 milioan
