Alcatuiesc impreuna portretul-robot al unui cuplu de profesori tineri: instabilitatea slujbei, naveta, chirie, grija unei case, un buget in care veniturile sint totdeauna mai mici decit cheltuielile. Povestea lor nu are nimic neobisnuit in ea. Sint zeci, sute, mii de dascali care au o poveste asemanatoare. Experienta Eugeniei si a lui Vlad Mihnea contureaza un mod de viata: cel al profesorilor aflati la inceput de cariera. Eroi de fiecare zi, a caror viata se imparte intre catedra si grijile cotidiene, si nu de putine ori acestea din urma ajung sa ii copleseasca. Eugenia si Vlad Mihnea gusta din cocteilul amar pe care il inghit multi din generatia lor: o viata la limita combinata cu educatia superioara primita in anii facultatii si cu visele facute atunci, ultimele doua „ingrediente" facindu-l pe primul sa para si mai amar. „Ma intrebau fostii colegi de liceu «Ce faci, ba, dom' profesor, esti sofer?»" Sint profesori de Educatie Fizica; anul aceasta, in Iasi. Ea tine ore la „Economic 1", el, la „Miron Costin". In putinii ani de profesorat, au trait deja o mare „aventura" si au cunoscut o scurta perioada de glorie. Aventura a fost cind si-au cumparat casa. Un apartament strimt, dar cu privilegiul ca are doua camere - „cam inghesuite, dar totusi, sint doua" - la etajul noua al unuia dintre batrinele si coscovitele „T-uri", din Pacurari. „Inproiect", ca punct de reper. Este cea mai mare realizare a casniciei lor, de trei ani. Au vindut masina pe care si-o cumparasera din banii de la nunta, au mai imprumutat bani cu tiriita de la parintii lui, de la ai ei, de pe la rude si prieteni de vreme rea, si au facut totalul: 66 de milioane. Parea imposibil sa-si gaseasca macar o garsoniera, dar nu s-au lasat loviti. „Pina la urma, am avut noroc", spune cu satisfactie profesoara Eugenia. Cind au aflat ca este de vinzare un apartament in Pacurari, cu multe datorii la intretinere, s-