Seniorii folk-ului romanescMircea Bodolan"Ne simteam iubiti si protejati ca niste oua pictate"Iarba succesului: matraguna. "Au trecut 25 de ani de la debutul meu fulminant de la Sala Palatului. Nu am muncit catusi de putin pentru a ajunge sus, printre cei mai buni, totul a venit de la sine, asa, buf...

Seniorii folk-ului romanescMircea Bodolan"Ne simteam iubiti si protejati ca niste oua pictate"Iarba succesului: matraguna

"Au trecut 25 de ani de la debutul meu fulminant de la Sala Palatului. Nu am muncit catusi de putin pentru a ajunge sus, printre cei mai buni, totul a venit de la sine, asa, buf!, punct ochit, punct lovit. Am avut o ascensiune foarte rapida, am sarit peste trepte si, sincer sa fiu, nici nu am avut vreme sa simt, sa savurez succesul. Totul a inceput demult, in copilarie, cand se spunea ca eram un pusti inzestrat, devenisem mica vedeta a scolii, ma intorceam mereu cu premiul intai de la serbarile, concursurile pe capitala, pe tara. Faceam parte din brigazi artistice, apaream la televizor la <> care se transmitea in direct joia si vinerea, faceam si actoreala, mai si cantam. Am avut noroc in scoala generala de un excelent profesor de muzica, apoi la liceu, ca orice baiat, voiam o trupa de rock, de beat, cum se spunea atunci. Piesele aveau un acord si jumatate, nu stiam sa tinem bine chitarile in mana, iar tobele erau facute din niste oale acoperite cu celofan ud; cand se intindea bine celofanul, incepeam sa batem in ele. Ca proaspat student la actorie, imi placea ingrozitor de tare muzica folk, si visul meu era sa cant si eu o data, macar o data, pe scena Salii Palatului, apoi sa-mi vad in continuare de facultate. Asa l-am convis pe tata sa ma lase sa merg la o auditie pentru <>, organizat de Relu Gherghel. Seara am fost la auditie si a doua zi am cantat in spectacol la <>,