Dupa ce am avut nefericita revelatie a terorismului, uite ca ni se arata alta, a „bioterorismului“. Numai bunul Dumnezeu stie ce ne mai asteapta. Bine ca pe aproape viata ramine plina ochi de „surprize, surprize“ de tot felul. Blocul aiurit in care domiciliez si eu dispune de doua lifturi. Intr-o dupa-amiaza stam si asteptam sa coboare unul din ele, sa ma ridice apoi la ceruri. S-a aratat si o femeie in virsta, cea care deretica in jurul blocului; si inca una, roscata, la „deplina maturitate“ fizica. A venit liftul, le-am poftit pe cele doua femei in cutia inaltatoare, batrina abia a asteptat, roscata a refuzat, asteptind liftul geaman. Eu – cu batrinica; si asa, cum ne ridicam impreuna spre etajele noastre, numita matusa imi pune o intrebare incuietoare: „Stii dumneata de ce n-a vrut roscata sa vina cu noi?“ N-am fost in stare decit sa ridic din umeri. I-a placut raspunsul si m-a lamurit repede: „Asta traieste cu un ciine“. Atit, ca a ajuns la etajul ei. Eu am mai urcat ceva, dar nu cu gindul la roscata, ci la o informatie proaspata, cum ca romanii au ajuns sa fure bornele kilometrice metalice si sa le utilizeze la fabricarea cosurilor de fum. Deci umbli bezmetic, nici dracu’ nu stie pe unde esti, vom ajunge ca-n desert, dar mai poti ocoli ipoteza ca si acolo, n-am fi in stare sa furam tot nisipul?! Dar am ajuns si eu la etajul meu. Dupa o vreme, fireste, am coborit. Reintilnire cu batrinica adunind mizeriile care ramin in preajma blocului in fiecare seara, dupa ce petrec citeva ore baieti de baieti si fete de fete. Se plinge de proasta crestere a tineretului, de soarta strugurilor, ca erau multi si frumosi pe cind erau verzi, dar uite cum se strica chiar inainte de cules. Depling situatia, tot asa am patit si la casa iubitului meu tata, nu stiu ce vom mai apuca sa alegem si sa culegem. Batrinica ma intreaba daca am mai vazut-o pe roscata. Poate ca da, dar nu-i reti