Debutul oficial al noului an scolar – mai intii pentru ciclul primar, cel gimnazial si cel liceal, apoi in universitati – a surprins invatamintul românesc intr-o stare nu dintre cele mai roze: probleme, nemultumiri, proteste, mergind pina la greva de avertisment de ieri, luni 22 octombrie, a personalului didactic. Salarizarea oamenilor scolii se mentine sub limita tolerabilului (ca sa folosesc o formulare eleganta), iar proiectul de buget pentru anul 2002 nu lasa loc pentru iluzii de mai bine, asa incit sigura solutie a ramas lupta sindicala.
Probleme sint peste tot, si in invatamintul general si liceal, si in cel universitar. Despre unele dintre ele am mai scris. La sfirsitul anului scolar precedent, lucrurile pareau sa merga pe o linie incurajatoare: examenele, inscrierea la licee, admiterea in facultati au trecut – cit-de-cit – cu bine. Intre timp, cu perspective nu tocmai incurajatoare, tensiunile care se acumulasera au irupt, „stimulate“ si de citeva miscari inabile ale Ministerului Educatiei si Cercetarii: limitarea numarului de manuale alternative de liceu, retragerea avizului pentru unul dintre cele de istorie, trecerea la desfiintarea unor facultati particulare. Consecintele: suparari, vinzoleala, alte proteste, transferuri masive de studenti in primele saptamini de cursuri si toate celelalte. Impresia generala: ca in modul in care e gestionat invatamintul românesc ceva nu e in regula…
Dupa 15 septembrie
S-au deschis mai intii, pe 15 septembrie, scolile si liceele. Sa le privim situatia mai indeaproape.
Intregul sistem al invatamintului „preuniversitar“ sta inca suspendat intre doua istorii foarte diferite: cea a educatiei comuniste, al carei scop era uniformizarea mintilor tinere, si cea a formarii libere, in spiritul diversitatii si al dreptului la optiune. De-o parte – vechile mentalitati care sustineau invatamintul a
