1. Massachusetts Institute of Technology a gazduit pe 5 si 6 octombrie o conferinta consacrata artei in Europa de Est in secolul al XX-lea*. Au participat istorici de arta si arhitectura din Europa (de Est si de Vest) si din Statele Unite ale Americii, cu comunicari ce au acoperit aproape in intregime tematica, atit geografic cit si (mai ales) temporal. Pe fundalul recentelor tensiuni din contextul international, problematica aparea dintr-o data ca simptomatica: Estul si Vestul nu mai erau doua notiuni din vechiul manual de geopolitica, ci termenii actuali ai unei alte impartiri a lumii.

Subiectul conferintei de la MIT nu este o surpriza pentru istoriografia contemporana a artei. Caderea zidului Berlinului a adus fostele tari socialiste in lumina reflectoarelor: la ridicarea cortinei (de fier) rolurile s-au inversat si Vestul a devenit un spectator avid al Estului. In plus, mediile universitare nord-americane au aratat interes pentru o astfel de tematica inca dinainte de 1989, orientarea putind fi explicata, pe linga specificitatea demersului, de brasajul cultural al cercetatorilor de dincolo de Atlantic. Dupa 1989, interesul s-a intensificat si s-a nuantat, adaugind perspectivei istorice o atentie deosebita pentru fenomenul artistic. Politica editoriala de la MIT Press este un exemplu concludent**.

Desi nici un termen din titulatura manifestarii de la MIT nu facea referire la politic – participantii erau invitati sa vorbeasca despre arta si arhitectura din secolul al XX-lea – conferinta a fost puternic ancorata in zona ideologicului politic. Factorul principal care a determinat o astfel de pozitionare a fost intelegerea (tacita) a sintagmei „Europa de Est“ ca o codificare pentru fostul lagar socialist. Din cele 14 comunicari prezentate, 9 dezbateau subiecte referitoare la Cehia, Slovacia, Polonia si fosta R.D.G. Apare, deci, limpede ca notiunea d