Un critic mereu la modă

Încep să apară sub formă de cărţi - astfel încât vor putea fi consultate, în sfârşit, de toţi cei interesaţi, inclusiv de tinerii care nu au în casă colecţiile revistelor Contemporanul şi România literară - cronicile literare publicate de Nicolae Manolescu pe parcursul a peste trei decenii (1962-1993). Editura Aula din Braşov a tipărit recent, în trei volume (1 - Poezia, 2 - Proza. Teatrul, 3 - Critica. Eseul), o amplă selecţie, intitulată Literatura română postbelică (şi subintitulată, aluziv, Lista lui Manolescu). Iar Editura Vinea din Bucureşti va pune în circulaţie în curând integrala cronicilor literare ale lui Nicolae Manolescu, cu adnotări de ultimă oră ale autorului.

Este vorba de o operă critică vastă, care niciodată n-a fost examinată în totalitatea ei, deşi a suscitat permanent curiozitatea. Ea are o valoare în sine, dar şi una istorică, în măsura în care a contribuit la educarea estetică a mii de oameni şi a reprezentat o eficientă formă de opoziţie faţă de prostul-gust instituţionalizat din timpul comunismului. Cine încearcă să o definească expeditiv descoperă diferite paradoxuri, care îi temperează elanul.

Nicolae Manolescu este singurul critic literar (de la noi, cel puţin) care a participat, succesiv, şi la impunerea modernismului (mai exact, a unui neomodernism prin care în anii comunismului se realiza o continuitate subversivă cu literatura interbelică), şi la acreditarea postmodernismului. în istoria literaturii române el va rămâne ca un promotor al generaţiei '60 şi, deopotrivă, ca un mentor al generaţiei '80 (care a contestat estetica generaţiei '60!). în războiul dintre două generaţii, a ieşit învingător şi alături de cea dintâi, şi alături de cea de-a doua. în mod straniu, a fost convingător şi când a susţinut generaţia lui Nichita Stănescu, şi când a pledat pentru generaţia lui Mircea Că