e ştia că D. Gusti a petrecut zece ani în Germania pentru studii (facultate şi doctorat), înainte de primul război mondial, în care vreme devenise un apropiat al lui Caragiale (despre care a şi scris relevabile amintiri) şi Zarifopol. Apropoiaţii săi (printre ei, desigur, Henri H. Stahl) povesteau că Gusti a contractat, în această îndelungată perioadă de studii, o astenie rebelă şi cronică, care, de fapt, îi interzicea să scrie. (De aceea n-a apărut niciodată acel tratat de sociologie pe care profesorul îl anunţa, în anii treizeci, ca o apariţie iminentă). Dar în îndelungatul său stagiu de studii, acumulase atîta carte încît era un efectiv erudit în materie, putînd alcătui, la cerere, unui student, pentru o lucrare cu orice temă sociologică, o bibliografie completă şi chiar la zi. Ajuns profesor de sociologie la Iaşi, a fost surprins de dezlegările finalmente ale războiului. Şi cum avea în el demonul organizării structurilor intelectuale, aici încă, în capitala Moldovei, pune temeliile Asociaţiei pentru Ştiinţă şi Reformă Socială cu scopul, evident, de a pregăti publicul intelectual pentru reformele ce stăteau să vină. Mutat între timp la Bucureşti, dă viaţă societăţii de el create la Iaşi, organizînd cicluri de prelegeri, cu o foarte bună reprezentare, despre doctrinele partidelor politice (se ştie că, după război, harta vieţii politice se modifică esenţial, apărînd noi formaţiuni politice) şi un altul despre Constituţia României, ştiindu-se că noile realităţi socio-politice reclamau imperios proclamarea unei noi Constituţii. Noutatea era că nu s-a mulţumit să publice acest vast material numai în revista de el întemeiată încă în 1919 Arhiva pentru Ştiinţe şi Reformă Socială, repede devenită foarte citită şi înnoitoare prin substanţă, ci îl publică în volume de sine stătătoare, fiecare pentru ciclul de prelegeri respective. Au mai fost şi alte cicluri de conferi