***
întunecat e chipu-n orice joc.
Nimic în faţa mea decât latenţa
De morţi jucând mereu indiferenţa
Fulgerului ce-aruncă pomii-n foc?
La ce servesc rădăcini, frunze-aieve?
Să-mi sugă sângele chemat de seve
într-un coşmar ce m-ar vrea al său vis,
înflorirea în bucuria în doliu
Nicicând fiind. Iubite nedescris,
Fecioare vin spre harpa mea nocturnă.
Cenuşa-mi cântă din sabia sub linţoliu,
Din lacrima-mi cea zăvorâtă-n urnă.
Prea bine vreau să-l las pe Dumnezeu
Moştenitor pe trecerea-mi de sferă.
Iubire tu rămâi tot pasul meu
Mărturisind de biata mea himeră.
***
Ce reverii pot oare să-mi înşire
Cum şi de ce, naşterea-mi, tulburare?
Minciuna e în negru-i scop un Sire
Ducându-ne de nas la bal oricare.
Iubito, vezi, umbra ieşind din sorţi,
La orice dat ce din pierderi secrete
Spre casa-ţi bântuită doar de nopţi
împinge forme-amare ca schelete.
Veniţi voi toţi, purtaţi de mângâiere,
Smulgeţi-mi de la glezne-aşa ghiulele.
Ce inima voioasă-n ea mai cere?
Cu lapte unsă, androgina piele.
Ieşind din fluvii patru-n paradis,
"Să ne unească viaţa dar şi moartea",
Aşa ne spune ţinând soarta Cartea,
La unic trup suntem cuvântul scris.
îţi aminteşti versul de sfânt poet,
Cum el vorbea ca muribund de vârste?
Ne sunt mulaj mormintele vetuste
Alăptând trista inimă încet.
Ascultă, Doamne, plângerea-mi în veacuri,
Trăiesc în cerc de negăsite leacuri.
Singurătatea-i şarpe către mine.
Ajută-mi plânsul, rău în vis mă schimbă,
îngerul să-l găsesc n-am altă limbă,
Aceea doar ce bâlbâind revine.
***
Ascultă, Doamne, zi tristă ce port,
în carne e gisant, sufletu
