Dl. Văcăroiu, premierul-minune al iliesciansimului din prima fază de descompunere, s-a mai făcut o dată de râsul lumii. După ticurile deja clasicizate ("Ce se-ntâmplă?" şi "Părerea mea!") care, numai ele, arată cu cine avem de-a face, actualul şef al Senatului (nici mai mult, nici mai puţin!) redevine calul de bătaie al ironiei publice. De fapt, ar trebui nu să râdem, ci să fim îngroziţi de nivelul argumentării omului numărul doi din republică. Somat de jurnalişti, cel supranumit cândva "Guvernoiu", a hotărât să nu-l invite în călătoria asiatică pe omul definit de majoritatea presei drept un "terorist".
Numai că forma - penibilă în conţinut şi vulgară în expresie - prin care Văcăroiu a explicat eliminarea de pe lista voiajorilor veseli a lui Vadim Tudor pune mari probleme. "Sunt mai deştept decât săptămâna trecută!", a exclamat preşedintele Senatului. De fapt, dl. Văcăroiu a dovedit doar că intervalul menţionat l-a făcut mai şmecher. Legăturile - nici măcar subterane - dintre partidul său şi naţional-xenofobismul "României Mari" constituie armătura indestructibilă a politicii româneşti ajunsă la putere. Iliescu fără Vadim n-ar fi decât ultimul supravieţuitor al bolşevismului, într-o ţară incapabilă să se proiecteze în modernitate. Reflectat în odioşeniile lui Vadim, zâmbetul circular al lui Ion Ilici pare aproape uman. Folosit pe post de machiaj, alifia Vadim a început să aibă, însă, efectul sulemenelii intens chimizate: a erodat pielea, iar acum atacă osul!
"Pedeapsirea" fostului adulator al Elenei Ceauşescu seamănă cu debila corecţie aplicată copilului năbădăios: în timp ce părinţii şi sora mai mare ies la îngheţată, el rămâne acasă cu pisica. în marea lor dragoste faţă de odraslă, părinţii consideră că, totuşi, nu e cazul să-i dea mai multe pedepse. Şi iată cum Vadim va scăpa, încă şi încă o dată, de banca acuzaţilor. Vor interveni verişorii, un
