Nu voi relua acum nimic din prezentarea lui Traian Chelariu, prilejuită de publicarea, în "România literară" (nr. 17, 2001), a cîtorva fragmente de jurnal. Fragmente din purgatoriu aş numi acest jurnal, care se va tipări, în sfîrşit, în săptămînile următoare. Alte manuscrise pot constitui, de asemenea, veritabile surprize. în căutarea Atlantidei, una din operele importante ale autorului bucovinean, scrise în anii proletcultismului, a apărut parţial la Editura Dacia, în 1989. Mircea Iorgulescu credea, aşa cum reiese din prefaţa semnată de Doina Florea, că "Traian Chelariu va putea fi socotit, datorită acestor eseuri, o revelaţie pentru cugetarea morală şi filozofică românească, pe deplin comparabilă cu ceea ce a însemnat pentru proză publicarea povestirilor lui V. Voiculescu". N-a fost să fie, ca să zic aşa. De altfel, volumul urma să aibă o postfaţă semnată de Andrei Pleşu, el însuşi devenit, între timp, o personalitate indezirabilă. Ce aş constata, fugar acum, este faptul că aproape jumătate din manuscrisul Atlantidei a rămas netipărit, multe din cugetările inedite avînd drept obiect al meditaţiei politica imediată, principiile politicii, libertatea sau divinitatea. Cugetări surprinzătoare prin curajul acidităţii lor, prin capacitatea de a lumina timpul şi istoria, prin, deşi lucrul acesta nu are, pînă la urmă, mare importanţă, actualitatea lor dezarmantă. Pînă la urmă, ceea ce convinge este forţa lor de a oferi, în sine, suficiente argumente pentru a trăi în singurul mod care este, la modul imperativ, cu putinţă, şi anume cultural (M.D.)

Trib şi tribun nu sînt cuvinte chiar aşa de întîmplător vecine. Tribunii, răscolitorii triburilor! Ai instinctelor tribale!

Se spune că în iad sufletele put. Ne găsim oare în iad de ne-a lovit atîta duhoare?

Ce meschină, politica! Te agiţi, înveninezi, lupţi cu toate mij