Manele, prezervative,

psihologi şi marile îndrăgostiri Vorbesc cu trei fete din clasa a noua, la Colegiul Naţional "Petru Rareş" din Piatra Neamţ. Trei figuri blînde şi luminoase, încercînd să înţeleagă cît mai bine ce vreau de la ele. Îmi spun că profesorii lor sînt apropiaţi şi prietenoşi. Le întreabă ce-ar vrea să facă în viaţă, ceea ce în şcoala generală nu se întîmpla. Le dau sfaturi practice, de exemplu, într-o oră, profesoara de franceză i-a învăţat cum să organizeze o petrecere: să facă în aşa fel încît să fie numai între prieteni şi cunoscuţi şi să pună muzică de toate felurile, ca să nu rămînă nimeni nemulţumit. Le plac petrecerile şi le numesc numai aşa. Doar dacă se fac la şcoală, le spun baluri. Se strîmbă la auzul altor termeni posibili ca bairam, ceai sau chef. Ce muzică le place? Dance, hip hop, house şii... (uitîndu-se ceva mai atente la mine, parcă ştiind aş putea obiecta ceva) "e normal să ne placă şi manelele". Apoi îmi explică: "maneaua are o linie melodică pe care alte genuri nu o au şi, la momentul oportun, poate încinge petrecerea; dar nu trebuie să le asculţi întruna". De cîte ori pleacă la o petrecere, părinţii le spun să nu fumeze, ceea ce de fapt ele fac chiar şi în momentul în care vorbesc cu mine. De "joint-uri" n-au auzit. "Aaa..., droguri? Nu există aşa ceva în Piatra, şi chiar dacă ar veni cineva să vîndă, n-ar avea cui". Sînt conştiente însă de alte pericole: "sîntem şi noi mai mari, arătăm într-un anume fel şi pe la discoteci poate să mai vină cîte unul cu Mercedesul...". Părinţii le-au atras atenţia. Fetele însă nu prea au cu cine vorbi deschis despre problemele sexuale. Pe la şcoală li se spune că trebuie să folosească prezervativ. Ele se tem că băieţii sînt cei care nu ştiu să şi-l pună. În generală n-ar fi putut să deschidă deloc subiectul acesta că ieşea panaramă. Şi la liceu, pentru astfel de discuţii, de obicei p