Expresia lapidaritatii in spatiul sonor („telegraful care bate“) romanesc este faimosul antologic „Cutit os!“ al lui I.L. Caragiale. Cu acest model virtual avindu-l ca proiectie vom incerca sa abordam Festivalul de Jazz Bucuresti 2001, 24-28 octombrie. Timp: frumos. Cer: senin. Cota apelor Dunarii: stationara, in scadere chiar. Temperatura: rece, f. rece mai ales serile, in aer liber, cald spre f.-cald-fierbinte in salile de concert. Loc de desfasurare: 3 seri (ora 19.00), Sala Arcub – Centrul de Proiecte Culturale + Primaria Orasului Bucuresti + G.D. Total Service si 2 seri (19.30) Sala Palatului = „5 seri“ (un minunat film rusesc cu Elena Solovei). Program: cite 3 formatii pe seara. Deschiderea s-a consumat prin aducerea la Bucuresti, de la Bruxelles, a binecunoscutei soliste vocale (pianista, compozitoare, aranjoare, sefa de formatie, textiera si, nu in ultimul rind, profesoara universitara si mama de baieti) Anca Parghel. Anca (voce si pian), Ciprian (bas) si Tudor (baterie) Parghel, alaturi de pianistul Puiu Pascu (ex-Chestiunea Zilei – Florin Calinescu) au prezentat citeva piese standard din inepuizabilul repertoriu clasic. Foggy Day, Maroccan Night, Caravan etc. au pus in valoare calitatile – incontestabile – ale Ancai Parghel, deja bine – si prea mult chiar… – insurubata in acest repertoriu. Time goes on si n-ar strica putina primenire, un suflu de aer proaspat. Doar cu nostalgiile la Billie Holiday si vremurile (bune…) sucevene raminem „incremeniti in proiect“-e. Putin curaj si desigur rezultatele vor veni de la sine: iubitorii de jazz au fost si au ramas generosi. O voce de exceptie merita un repertoriu – evident – nou: momentul recunoasterii a trecut – a ramas cel al riscurilor: cu marea arta a improvizatiei si cu tine insuti; That’s jazz! Cu totul alt tip de muzician ramine si se dovedeste Garbis Dedeian. Dintr-o speranta a jazzului romanesc, iata-l pe po