În finalul cronicii domniei-sale la cartea noastră de traduceri din poezia lui Taras Şevcenko (Taras Şevcenko, Poeme, Editura "Mustang", Bucureşti 2001), Gheorghe Lupu ne sugera "o traducere în limba ucraineană din lirica eminesciană", întrucât "peste timp, cele două neamuri, prin poeţii lor emblematici, ar putea vorbi aceeaşi limbă - a eternităţii armonioase". (vezi Luceafărul, nr. 29, 25 iulie 2001, p. 21).
Până vom purcede, cândva, şi la acest sacru gest, ne permitem, în cele ce urmează, să semnalăm volumul apărut nu demult la Editura "Elion", Bucureşti 2000, cu sprijinul direct al Ministerului Culturii din România, volum intitulat Mihai Eminescu, Poezii, în ediţie bilingvă româno-ucraineană, îngrijită de Mihai Mihailiuk şi cu un cuvânt înainte semnat de Dan Horia Mazilu.
În cartea sa Individualitatea clasicilor, Casa EVIO de tipărituri, Bucureşti 1997, profesorul Ioan Rebuşapcă de la Facultatea de limbi slave de la Bucureşti lansa "câteva impresii asupra receptărilor literare româno-ucrainene", una din secţiunile cărţii referindu-se la "voluptosul joc de icoane" pe care poezia lui Eminescu a stârnit în rândul traducătorilor ucraineni.
Din cartea lui Ioan Robuşapcă aflăm, printre altele, că tabloul general al receptărilor ucrainene din literatura română este aproape inexistent, iar creaţia poetului naţional român a pătruns prea puţin, prin filieră ucraineană, în galeria marilor spirite ale universalităţii. Dincolo de câteva traduceri sporadice în revuistica ucraineană, Eminescu s-a bucurat de două ediţii mai relevante apărute în ţara lui Şevcenko: M. Eminescu, Poezii, Kiev, Editura de Stat pentru Literatură Artistică, 1952, şi Mihai Eminescu, Poezii, Selecţie, îngrijire şi prefaţă de Andrei Miastkivski, note de Stanislav Semcinski, traduceri de Andrei Miastkivski, Volodymyr Kolomieţ, Mykola Ihnatenko, Mykola Tereşcenko, Teren Masenko, Iv
