Intre carte si om se creeaza o relatie de o insemnatate aparte. Fiecare etapa a vietii are la baza o alta publicatie. Cind, printre vraful de manuale, dupa ani iti descoperi Abecedarul nu poti sa nu-ti amintesti de prima zi de scoala. Emotia clipelor acelea iti invadeaza fiinta. "Parfumul" primelor carti, galagia coridorului, primul coleg de banca, chiar si vocea invatatoarei ti se par atit de reale de parca s-ar fi intimplat ieri. Totusi, cartea, acest complex al dezvoltarii individului, supusa vremurilor acestea, traieste drama ei. Anticariatul, cu rafturile lui ii ofera ultima sansa. "Am crescut, practic, printre carti" Usa larg deschisa a Anticariatului de pe str. Brailei te invita sa schimbi agitatia traficului cu linistea pe care ti-o ofera cartile asezate cuminti, inghesuite una in alta pe rafturile neincapatoare. In spatele tejghelei, insusi patronul incearca sa te ajute sa gasesti ceea ce-ti trebuie. Din familie de librari, Gabriel Bardas urmeaza traditia alor sai. "Cind veneam de la gradinita, adesea adormeam sub tejgheaua anticariatului unde muncea mama. Acolo am avut ocazia sa vad de-a lungul timpului o multime de carti, printre ele si foarte multe raritati. Tata a fost sef la Libraria «Al. Sahia». Veneau chiar si din Micro 19 sa cumpere carti de la el. Am crescut practic printre carti", ne-a spus Gabriel in timp ce urmarea cu privirea un nou client. Dupa Revolutie, sustinut de ai sai, a hotarit sa-si deschida propriul anticariat. La inceput, lucrurile mergeau mai bine, dorinta oamenilor de a avea acces la cartile ce fusesera interzise facea ca achizitia si vinzarea sa decurga normal. "Cred totusi ca, daca deschideam o circiuma, ar fi fost mai bine", zimbeste el. "Nu, asta a fost optiunea noastra, nici nu aveam cum sa ne gindim la altceva. Cert e ca de vreo doi ani, desi figureaza ca administrator, mama a iesit din plati. Firma nu mai putea sa-i asigure s