Un european alb, cu măsură colorat, aşa s-ar putea face portretul laureatului Nobel 2001, V.S. Naipaul, prozatorul de origine indiană, născut la Trinidad, în 1932. Un scriitor din lumea a treia care a emigrat în Europa, adoptând o altă limbă fără să renunţe totuşi la realitatea care i-a format originea, dând cu strălucire o formă exilului ambivalent. Un intelectual nomad descriind lumea postcolonială cu marile ei complexe.

Dar portretele altora care au scris despre el, aici, în Suedia, au fost mai puţin măgulitoare: Naipaul, un tip ursuz, violent cu jurnaliştii, un rasist înveterat...

Jurnaliştii suedezi care s-au înghesuit în faţa Bursei au fost profund dezamăgiţi - se aştepta cu înfrigurare numele unui suedez, necolorat, cu ochii albaştri, liniştit, binevoitor cu jurnaliştii, enigmatic, neangajat politic, poetul Tomas Tranströmer. Şi asta nu numai pentru a sărbători cei o sută de ani de Premiu Nobel, ci şi pentru că Tranströmer e o personalitate unică a culturii suedeze. Dar n-a fost să fie. Gurile rele spun că din cauză că sunt prea mulţi poeţi în juriul care hotărăşte....

Aşa că a căzut o tăcere penibilă peste cei înghesuiţi în faţa Bursei şi n-a mai fost de faţă nici jurnalistul Gert Fylking care să strige ceva ca anul trecut. El a fost respins de doi gardieni care i-au explicat că nu este dorit, pentru că anul trecut aproape că a distrus cu strigătele sale ceremonia şi ordinea obişnuite. În schimb, secretarul Academiei, Horace Engdahl, a vorbit ceva mai mult cu jurnaliştii, despre legile Comitetului Nobel care impun secretul în privinţa desfăşurării votării. Dar că în curând vor apărea două volume în care se vor dezvălui împrejurările din timpul primilor cincizeci de ani de Premiu Nobel, dându-se şi lista celor care au fost nominalizaţi atunci. Dar cea mai insistentă întrebare a fost dacă premiul acordat lui Naipaul e un premiu politi