În anii 70, pe atunci studentul Gheorghe Iorga a obţinut o bursă de studii în Iran. S-a întors de la Teheran după un an, însă literatura persană a rămas pasiunea vieţii lui, iar din 1996 publică la edituri din Bacău traduceri din iraniană şi traduceri din română la editura Parasteh din Teheran. Ultima apariţie este o antologie de poezie mistică persană, din secolul XI pînă în secolul XX, însoţită de note bio-bibliografice, de o largă introducere şi de reproduceri de foarte bună calitate după minunate miniaturi de secol XIV-XVI.

Selecţia textelor din Călătorii cu limba tăiată are la bază o altă antologie, mult mai cuprinzătoare, publicată în Iran în 1960-1961; bazîndu-se pe criterii axiologice şi de reprezentativitate pentru evoluţia poeziei mistice, Gh. Iorga alege 21 de autori, de la Abu'Said (cca. 960 p. Ch.) la Eqbal (1877-1938), cu un număr total de 78 de texte, a căror traducere, trebuie spus de la început, îi face mare cinste profesorului băcăuan.

Poezia sufi nu e însă un domeniu dintre cele mai accesibile cititorului român modern; din păcate, nici prefaţa acestei antologii nu reuşeste să facă lucrurile mai clare, de vreme ce ea însăşi suferă de un exces de imagini figurate şi de ceea ce s-ar putea numi "întorsături din condei" menite să lege între ele citate dintre cele mai eclectice (de la maeştrii sufi la Burkhardt şi Demenghem). în lipsa unei oarecare logici interioare, introducerea lui Gheorghe Iorga rămîne o înşiruire de date şi informaţii disparate despre lumea islamului şi poezia sa. Se creează în plus o anume circularitate, în măsura în care istoria poeziei persane prezentate în introducere face trimiteri la poeţi a căror viaţă şi operă e prezentată în notele de la sfîrşit, în care la rîndu-le se fac trimiteri la noţiuni explicate în introducere.

Totuşi, orice păcate va fi avînd teoreticianul Iorga, traducătorul Iorga e cu ad