(Re)povestirile lumii pe care le investighează Roxana Sorescu devin, în analiza minuţioasă la care le supune, hipertexte, sisteme, organizări complicate de noduri şi arce. "Nu foarte numeroase, existente totuşi, cîteva scrieri literare româneşti - epice, lirice, exegetice - satisfac definiţia noţiunii de hipertext, aşa cum este ea utilizată în limbajul calculatoarelor" şi permit astfel atît o lectură în succesiune - orizontală, o lectură în ierarhie - verticală, şi o lectură "în reţele de interpretare personală" - asociativă. "Avantajul lor este de a oferi pre-texte pentru constituirea unor reţele posibile, în care fiecare element al texturii, al pînzei ţesută din fire interlockate, să devină nod real al unei alte reţele, care nu le neagă şi nu le anulează pe celelalte, la fel de posibile".

Cum poate fi aplicat un asemenea program al lecturii din punctul de vedere al hipertextului? E ceea ce se cunoaşte deja ca lectură alternativă: interpretarea personală, punctul de vedere insolit asupra unui text. Dar şi privire atentă asupra structurilor semnificante ale textului, asupra reţelelor de sens pe care el le dezvoltă. Aşa este, de exemplu, lectura Soacrei cu trei nurori a lui Creangă prin grila teoriilor (cinice) despre revoluţie. Nu originalitate cu orice preţ şi nici interpretare cu orice preţ ruptă de cele anterioare. Mai curînd e vorba de o lectură care-şi propune un ochi proaspăt şi, mai ales, o lectură tridimensională, care încearcă să surprindă textul din interior, dintre nodurile şi firele mecanismelor sale.

Nenea Anghelache din Inspecţiune de Ion Luca Caragiale este un angel degradat, un scindat, în cazul căruia cinstea e un produs al constrîngerii, iar el se recunoaşte în casierul delapidator. Pornind de la aceste premise, Roxana Sorescu aşează cazul personajului într-o altă lumină şi vorbeşte despre complexul Anghelache: "el reprezintă, în