Îl înţeleg din ce în ce mai mult pe Radu Cosaşu, care îşi culege unele comentarii pline de culoare din goana taxiului, atent mai mult la pălăvrăgeala împestriţată a şoferului decît la peisajul străzii. Cîndva erau frizerii cei care, intrînd în contact cu tot felul de capete mai mult sau mai puţin pletoase, mai mult sau mai puţin bărboase, purtau, plini de rîvnă, veştile de la unul la altul şi glosau filozofic pe marginea lor. Frizerii au devenit taciturni; le-au luat locul şoferii de taxi, mai volubili şi, ce-i drept, mai mobili. Iar dacă ai norocul ca şoferul să fie şoferiţă, ce regal! "Domnule - zice şoferiţa, care, la urcarea mea în maşină, citea un ziar - , de ce nu-i zguduie Adrian Năstase pe miliardarii ăştia, să-i ameninţe cu puşcăria, că nici unul nu poate să explice cum a făcut averea?!" "Ca să obţină ce? întreb. Că de confiscat averile, nu le poate confisca..." "Să-i ameninţe numai, cedează ea, ca să-i oblige să construiască locuinţe pentru săraci, să termine blocurile începute pe vremea lui Ceauşescu". Înţeleg că-i direct interesată. "Păi, obiectez, e
democraţie, nu-i dictatură. Nu poţi obliga pe nimeni să construiască locuinţe, dacă nu vrea el." "Dacă nu-l obligi, nu face nimeni nimic în ţara asta!" Mă abţin să comentez. Trece o maşină "ultimul răcnet" cu o doamnă blondă la volan. "Ştiţi ce-aş întreba-o eu pe asta? Ce-ai mîncat azi, cucoană, că ai o maşină ca asta?" Nu este, dar pare, logic. "Şi pe ţigani să-i oblige să dea aurul!", revine ea la dictatură. "Abia au primit înapoi aurul confiscat de comunişti." "Foarte rău! Nu trebuia să le dea înapoi. Or să ajungă ţiganii şi arabii în ţara asta mai mulţi decît românii!" De data asta n-am priceput logica. "Eu, în maşină la mine, nu-i primesc nici pe ţigani, nici pe arabi!" "Păi, nu vă obligă firma să-i luaţi pe toţi care vă solicită?" "Nu-i iau, şi gata! Unui coleg i-au pus cuţitul în gît." "Nu