convorbire cu Ştefan PLEŞIA,
redactor de presă, Ambasada Franţei Fiecare dintre locuitorii capitalei are un Bucureşti al său: dacă le-am însuma n-am obţine însă un oraş al tuturor. Spiritul comunitar aşteaptă încă să se nască. La mijlocul veacului de care abia ne-am despărţit, oraşul a fost umplut brusc de cuceritori. Naţionalizarea, ritmul grăbit al industrializării, dezvoltarea urbană rapidă au adăugat bucureştenilor de atunci o populaţie de provinciali plini de viaţă, stîngaci, adesea nostalgici după plaiul natal, dar decişi să nu-l mai revadă decît în concediu. Cînd au devenit oraş închis, Bucureştii au reprezentat un triumf personal în lumea relaţiilor, strecurare aventuroasă şi abilă într-o redută greu de atins. După '89 oraşul a devenit plini de concurenţi, individualităţi decise, dezinvolte, cu gust de afirmare, stil frust şi fantezie dezlănţuită. Dar şi cuceritorii şi concurenţii au acţionat, fiecare la timpul său, pe un teren ce le părea lipsit de tradiţie şi de reguli. Asta explică în bună parte de ce nu există deocamdată un spirit al oraşului pe care să ni-l asumăm cu toţii.
Locul cu strămoşi Stimate Ştefan Pleşia, care-i primul bucureştean get-beget din familia dvs.? Un Ştefan Hagi Moscu, bunicul bunicului meu matern. Era băiatul unui fanariot, Ion Hagi Moscu, ajuns în Valahia la finele secolului al XVIII-lea, care a deschis în Bucureşti o casă de comerţ cu ramificaţii pînă la Viena. A avut succes în afaceri şi a întemeiat una din marile averi din Valahia, la concurenţă cu baronul Meitani şi cu banul Brâncoveanu, bogătaşi vestiţi. Ştefan a continuat activitatea băncii Hagi Moscu, dar fiindcă a împrumutat o sumă mare lui Alexandru Vodă Ghica şi banii nu i-au mai fost restituiţi, în 1834-1836 a dat faliment. A fost primul crah financiar al unei bănci bucureştene? Nu ştiu, s-ar putea. În orice caz, C.C. Giurescu considera activitatea lui Ş
