Nu s-a hotărît. "Fac ca Marco Polo traseul pîinii prin gură. Mestec mic-mic-mic-mic. O fi unica bucată ce-o mănînc în 32 de ore. O plimb prin gură, plimb. Înghit uşor-uşor să nu mă-nec, că n-am apă, că a secat gropiţa din faţa mea şi nu mai pot bea. Şi cînd plouă, iar se umple gropiţa din faţa mea, iar beau, fiecare om de aici are gropiţa lui şi nu pot să o iau altuia. Apa pic-pic pe cer şi cade în gropiţă. O beau cu păhărelul. Mîncărică iau de la bisericuţă. Dar eu trăiesc spiritual. Mă doare s-o spun, uite, mă doare rău. Cheamă Salvarea, Salvarea a venit de patruzeci de ori. Eu ce să cred? Mă bucur. Le spun ce mă mai doare creierul, fiindcă e greu pe lumea asta. Lumea mea e frumoasă, e făcută din mult caşcaval. Văd roţi de caşcaval. Don Quijote ediţie de caşcaval şi Karamazovii de caşcaval şi cînd îl prăjeşti dispare supărarea lui Ivan. Ce să mă fac? Vine iarna.

Cerul se va înroşi pe 26 decembrie, ora 5 seara, că pînă atunci nu va fi decît rău, dar nu va ierna. Ţiganii îmi fură perna. Căzusem la pat şi ţiganii îmi furau perna. Iarna, baba Iarna scutură pernele şi ies fulgi de gîscă, de raţă, de găină, de tigru. Gino trăieşte? La taica Lazăr în curte. Strigi la gard. Nu ştiu dacă trăieşte, că murise acum treizeci şi şapte de ani, că nu ştiu ce, nu ştiu cum. Bine, avea datorie la mine. Mestec ziare. Mestec ziare. E bună Liberta. Adevăr e dulceag. Eventul n-are sare. Cum să zic, că nu e ce simţi atunci, pe loc, e cu ce rămîi la trei ore dup-aia, stat orizontal. Ziarul e greu la digestie. O seară am mîncat bandă video. Nix. Ti-ti-ra-ra. Ti-ti-ra-ra. Cu-cu. Glum-glum-glum. Mi-mi-mi-mi-mi. Portocală nu am mai mîncat de anul trecut, că am stat la bisericuţă ca oamenii şi mi-a dat careva. Eu nu stau ca oamenii. Nu mă vor. Nu stau ca oamenii. Fac criză. Au chemat Salvarea de 456 ori. Cînd cheamă Salvarea, trece. Şi iarăşi. Iarăşi. Iau de la capăt." Eugen ISTODOR