Două evenimente consecutive - "Zilele filmului italian", între 26-31 octombrie la sala Auditorium a Muzeului Naţional de Artă, şi "Festivalul filmului britanic", între 2-9 noiembrie la cinema Studio, sala Auditorium şi Cinematecă - au ţinut publicul în puf. Reporterul a.l.ş. a încercat să fie peste tot, pe cît s-a putut (dar în cazul festivalului britanic, ubicuitatea s-a dovedit imposibilă), şi a optat finalmente pentru două relatări complet diferite ale acestor manifestări: o pastişă pasoliniană (inspirată de un text al lui Pier Paolo P. din 1967) pentru selecţia Veronicăi Lazăr şi o listă à la Robinson C. pentru cea a lui Mihai Chirilov. A fost dens, a fost imens, a fost intens, dar - mai trebuie spus? - insula cinefilă pe care s-au refugiat foarte mulţi timp de două săptămîni a fost "cea mai bună dintre toate lumile posibile"!
2 stiluri, 2 viteze Este interesant să compari cele două evenimente (şi) prin prisma celor care au făcut selecţiile. Veronica Lazăr este o doamnă foarte distinsă; ca actriţă, a jucat în filme de Antonioni şi Bertolucci, iar ca "manager cultural" (termenul nu i se potriveşte, dar e cel mai exact) a avut iniţiativa "Zilelor filmului italian" la Bucureşti. Pentru anul acesta (a 3-a ediţie), a mers la sigur cu o retrospectivă a clasicilor (Giuseppe De Santis, Vittorio De Sica, Pietro Germi, Mario Monicelli, Luchino Visconti, Francesco Rosi) şi cu două filme recente, dintre care Palme d'Or-ul 2001 (La Stanza del figlio al lui Nanni Moretti) şi filmul premiat la Veneţia 2000 pentru scenariu (I cento passi de Marco Tullio Giordana); a mai adus, ca şi anul trecut, un sistem performant de subtitrare laser, o expoziţie despre De Sica şi despre Cineromit şi l-a adus pe Luigi Lo Cascio, tînăr actor în mare ascensiune - interpretul rolului principal din I cento passi. "Zilele..." italiene au avut o cadenţă previzibilă - cu săli pline la tit
