Prin două colecţii de proză - Biblioteca Polirom (coordonator Denisa Comănescu) şi A treia Europă (coordonator Adriana Babeţi) - Editura Polirom izbuteşte performanţa unui proiect care acoperă golurile lăsate de o politică a traducerilor direcţionată de propagandă, ţinînd în acelaşi timp pasul cu noutăţile literaturii universale, de departe şi de aproape. Cărţi elegante, în traduceri excelente, aceste obiecte de pe standurile cu cărţi trezesc pofte dintre cele mai greu de reprimat.

Salman Rushdie - "Ruşinea"

(traducere şi note de Cornelia Bucur) "Acesta nu este un roman realist", ne previne parcă inutil autorul: puţin probabil că l-ar fi considerat cineva ca atare. Dar citit acum, ţara descrisă de Rushdie, Pakistanul, fiinţînd simultan în secolul al XV-lea (după Mahomed) şi în al XXI-lea (după Christos) se suprapune şi dă peste marginile imaginilor televizate ale generalului Muşaraf de vorbă cu Powell sau cu Bush jr. "Un miracol eşuat" sună diagnosticul şi miracolul e spectaculos, ca în O mie şi una de nopţi, şi eşecul e grandios, uneori vesel ca în sirtakiul dansat de Zorba grecul, cînd macabru ca în Guernica lui Picasso. Povestea pare haotică, dar ea orînduieşte elementele de timp şi spaţiu în destinul pieziş al personajelor, mişcînd naraţiunea pe firul istoriei colective şi al obsesiilor individuale. În atît de confuza dezbatere despre conflictul civilizaţiilor, Rushdie oferă depoziţia unui martor implicat şi talentat despre modul cum se suprapun civilizaţiile în goana după succes şi putere, după iubire şi durată. Islamul este departe de a fi o componentă esenţială în procesul care îi adună şi îi despart pe oameni, instinctele copleşesc rigorile de cult. "Gustul interzis al ruşinii" creşte din ciclurile narative: misterul însoţeşte multe din acţiunile bizare ale personajelor din carte, dar consecinţele au caracterul ştiut al vieţii trăite fără aj