"Este ca şi cum ar exista ceva inerent în religiile monoteiste care le conduce spre acest gen de terorism" - afirmă Andrew Sullivan în New York Times din 7 octombrie. Şi pentru a ne convinge, ce altă trimitere mai potrivită decît aceea la faimoasa pledoarie dostoievskiană a Marelui Inchizitor? Din această perspectivă, despărţirea Bisericii de Stat, banalizată printr-o practică de acum relativ îndelungată, îşi recapătă semnificaţia de cotitură istorică. Şi Sullivan ne aminteşte de întemeierea Statelor Unite. "Din multe puncte de vedere, (problema fundamentalismului religios) a fost chestiunea centrală care a condus la existenţa Americii. Primii imigranţi americani au fost, la urma urmei, refugiaţi din războaiele religioase care au pus stăpînire pe Anglia şi care s-au intensificat sub talibanul Angliei, Oliver Cromwell. Pentru gîndirea politică a părinţilor fondatori ai Statelor Unite, o influenţă centrală a fost aceea a lui John Locke, liberalul englez care a scris de acum faimoasa "Scrisoare despre toleranţă". În aceasta, Locke argumenta faptul că adevărata salvare nu poate fi rezultatul constrîngerii, credinţa trebuind să fie liber aleasă pentru a fi autentică şi că orice altă interpretare era împotriva Textelor. Urmîndu-l pe Locke, întemeietorii au stabilit drept un element central al noii ordini americane o strictă separare a Bisericii şi a Statului, garantînd astfel că nici o religie nu poate utiliza mijloace politice pentru a-şi promova propria ortodoxie." Aceasta nu a însemnat o discreditare sau diminuare a credinţei (americanii sînt un popor mult mai religios decît francezii, de pildă), ci o plasare a ei într-o practică socială pluralistă - adică indispensabilă democraţiei. Mai mult sau mai puţin

ecumenice sau mutual exclusiviste, religiile au înflorit în America, dar într-o practică modernă a pluralismului impus constituţional şi astfel ferite, î